Speranțe ucigașe

Ieșirea din bârlog #2

Merg pe holul școlii, Încercând să nu fac contact vizual cu foarte mult persoane. Trebuie sa rămân nevăzută, invizibilă, pentru a fi în siguranță. Dar acest mic plan a fost complet distrus în momentul în care le-am zărit. 

Pe ele: cele care mă urăsc cel mai mult. Eu le numesc "scorpiile" sau "fetele din spate", căci în trecut acestea obișnuiau să stea în spatele clasei, chiar in ceafa mea. Iar, ca orice haită de lupi dornici să sfâșie carnea de pe orice viețuitoare care le stă în cale, grupul lor era reprezentat de "creierul operațiunilor", "șeful", cea din mijloc, din centru, în jurul cărora celelalte levitează fără cap. Numele ei este Nahesa. Nu mă uit  la ea, dar tot îi pot simți zâmbetul plin de venin de pe buze. Ne cunoaștem încă de gimnaziu, când a întors toată clasa împotriva mea. Și iată-ne aici, la începutul clasei a XI-a, după atâția ani în care m-a făcut sa-mi urăsc existența, privindu-ne cu aceeași "iubire" și "compasiune" ca din prima zi.

Uneori îmi doresc să mă teleportez, să mă fac invizibilă. Să scap de grupul de rechini care tocmai se apropie de mine. Dar din păcate, nu mă aflu in niciun serial prostesc de pe Netflix, acolo unde protagonista află dintr-o dată ca are puteri magice, cu ajutorul cărora poate să-și necăjească colegii care își băteau joc de ea pana atunci.

—Uite pe cine avem aici! Chiar pe iubita noastră Kalaima! Spune batjocoritor Nahesa. Cele două "prietene" ale ei, care o urmăresc si o ascultă orbește: Hen și Ino, fac cu mic cerc în jurul meu.

—Nu ne-am mai văzut de anul trecut. Ce păcat! Adaugă Nahesa, fără să pară deranjata de faptul că nu i-am adresat niciun cuvânt. Zâmbetul ei devine din ce în ce mai larg, iar aerul ei zeflemitor îmi dă puternic o "palmă". Nici nu pot să ridic privirea din pământ. Iar șuvițele mele rebele, îmi acoperă discret partea superioară a feței. Știu că dacă mă voi uita la ea, privirea ei tăioasa creată de acei ochii de culoarea unei găuri negre mă va executa cu încă o "palmă".

—Ce ai, Kalaima? Nu ți-a fost dor de mine? Spune ea apropiindu-se mult prea mult de mine. Atât de mult încât să pot simți aroma gumei pe care o mesteca zgomotos. Brusc, mă ia de bărbie, obligându-mă să-i întâlnesc privirea tăioasă. Sunt cu un cap mai scundă ca ea. Aș vrea să pot evada din această plasă în care am intrat fără să-mi dau seama. Sunt înconjurată de cele trei scorpii, iar singurul lucru pe care îl simt e metalul rece al dulapului de care stau lipită. Nahesa ia între doua degete guma și mi-o pune în păr, în timp ce păstrează contactul vizual. Mă lupt cu privirea ei, chiar dacă niciodată nu am câștigat. Ea e mult mai puternică decât mine.

—Daca vrei sa fii nepoliticoasă... adaugă ea întorcându-se pe călcâie.

Mă trezesc brusc la podea. Hen tocmai m-a împins. Lucru care nu pot spune că mă miră. Și nu, nu va veni nicio cea mai bună prietenă să mă ridice și să-mi spună că oricum nu contează ce cred ele despre mine. Nu, nu va veni cel mai popular băiat din școală să mă ajute cu ghiozdanul și cu caietele care sunt acum pe podea. NU, nu le va certa nimeni pe cele trei, căci nimeni nu ar face atâta haz pentru mine. Nu suntem într-un serial american. Asta e viața reala, care mă prăbușește de pământ de câte ori are ocazia (și la propriu si la figurat). Bun venit in lumea reala, cititorule!

Mă ridic leneș de pe podea. Mă scutur de praful care mi-a năpustit hainele și mă uit la cele trei siluete aflate la celălalt capăt al holului: la fustele lor scurte (de zici că sunt bentițe) și la cămășile lor decoltate. 

Oare eu sunt cea greșită? Că nu sunt și eu la fel? Oare eu sunt devină pentru toate astea? Și chiar dacă aș fi, m-aș schimba? Nu cred. Cel puțin nu acum. E ciudat cât de frică poate să-mi fie de viitorul meu, care poate să facă orice prostie corpului pe care îl am acum. De parca ar fi altă persoana, cărei îi încredințez in totalitate viața si trupul meu. Te rog, nu mă dezamăgi, viitoare eu, nu mai mult decât am făcut-o deja...

MULȚUMESC CĂ  A-ȚI AJUNS PÂNA AICI ÎN POVESTEA MEA! ÎNSEAMNĂ MULT PENTRU MINE! Aștept părerile voastre că comentarii! Mersi <33