Demonul și lipsa, Nevoia și încrederea

58 6 0
                                    

Mi-a plăcut ziua de ieri, mi-a plăcut de el. Avea un păr negru superb și un zâmbet perfect.. M-a ridicat atunci când eram înecată într-o baltă de lacrimi încercând să-mi accept soarta nefavorabilă. Și totuși, cine e el? De ce n-a vrut să-mi spună despre el? Mă enervează.. Mă enervează faptul că doar eu am vorbit despre mine și după a dispărut fără să-mi zică cum îl cheamă.. De ce? De ce a tăcut? Nu păream eu de încredere sau doar vroia să asculte o poveste a unei fete anonime? Sunt o grămadă de întrebări pe care o să mi le tot pun pană joi.. Dacă mă duc.. Of Doamne, normal că mă duc! Oh, da. Și pachetul lui de țigări.. Încă îl mai am, însă e aproape gol..
Era miezul nopții, iar Anne copleșită de gânduri s-a apucat de o brățară. De data asta și-a ales fire mai colorate. Nici ea nu știe de ce. Poate că se simte mai bine. Poate că acel moment în care vorbise despre ea o eliberase. Sunt o grămadă de posibilități dar nu asta conta. Nu se mai gândea la problemele ei ci numai la el. Era mai ușor de trăit așa, iar singurul chin era lipsa lui. Doar a lui. Uită de tot. Toată mintea ei era concentrată pe acesta. Ia căpătat atentia doar cu o privire. O privire care îi incălzea sufletul trecut prin atâtea momente reci.
**
Nu mai pot sta așa... Ceasul arată ora 2 noaptea și eu tot nu pot să adorm.. De ce? A fost doar un mic moment în care povesteam și în care mi se acorda atenție. Stai așa.. Nu am mai simțit asta încă dinaintea tragediei cu tata.. Din cauza asta nu pot dormii, că doar a ascultat ce am avut de zis? Asta era! Se pare că am găsit problema-Lipsa de atentie. Acea lipsă pe care în fiecare zi o procur de la toți ce mă înconjoară. Inclusiv lipsa pe care o văd eu însămi când mă privesc în oglindă și demonul care acum un an era cel mai frumos înger. Nevoia și încrederea de sine au disparut odată cu transformarea mea. Dar acum vorbește doar un demon care visează să devină ce a fost la început. Vorbește cea care trebuie să o ia de la 0 pentru a ajunge din nou sus. Vorbesc eu. Singură. Nu pot face nimic nici dacă aș putea. Pentru că sunt lașă si slabă. Tipic mie.

Brăţările.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum