Brăţările.

Inapoi la liceu.

Oh, da.. E luni.. Ziua din care voi privii liceul altfel.. Ziua în care îi voi vedea pe toți colegii mei altfel. Ziua în care nu-mi va fi scârbă de mate. Ziua în care nu mă va deranja propria prezență acolo. Ieri m-am odihnit destul și m-am calmat atât mintal cât și fizic.
Anne și-a făcut un duș scurt și s-a îmbrăcat cu un tricou roșu simplu și o pereche de pantaloni tăiați la genunchi. Își prinse părul în coc, își dăduse cu fond de ten, își luase ochelarii și după își luă rucsacul în spate și se duse la bucătărie ca eventual să și mănânce dacă nu mai primește bani.
- Neața mama!
- Ce e cu tine așa de dimineață? Unde te duci? Iar te plimbi aiurea de nebună pe străzi?
I-aș răspunde urât dar totuși nu.
- Nu azi. Azi mă duc la liceu și mi-e foame.
- Cine, tu? Zise ea râzând. Tu la liceu? Pe bune? Sau vrei să fugi de acasă și să mănânci bine înainte?
Deja întrece măsura dar nu. Nu pun apă pe sămânța de scandal..
- Nu, mama. Mă duc la liceu. Îmi faci ceva de mâncare sau nu?
- Uite, n-am timp acum.. Îți dau totuși niște bani dar nu-i cheltuii pe țigări.
Mereu aceleași cuvinte: n-am timp.. Asta s-a tot întâmplat tot timpul. Dar mă rog, o să mă gândesc cu altă ocazie. Încă nu sunt sigură cum voi reacționa la liceu. Totul ține de momentul în care ajung acolo. Dar până atunci sunt complet calmă sau totuși pot părea.
- Bine. Dă-mi. Îmi găsesc eu niște covrigi ceva..
Aceasta i-a dat bani, Anne i-a luat și a plecat. Pe drum s-a oprit la un chioșc și și-a luat ceva de mâncare. Chiar o ascultase pe mama ei și în sinea ei s-a simțit mult mai ok.
**
- Uitați cine și-a făcut prezența aici, una din zânele lui Adrian. I-a mai arată-ne odată cum gemeai de plăcere acolo.
- Oh, uite pe cine aproape am observat. Nu vei vedea nici odată acel gemăt de plăcere. Ști de ce? (Apropiindu-se de el și punându-i mâna pe bărbăția lui) pentru că această scobitoare de castori nici măcar umpic nu-mi transmite cea mai mică senzație de plăcere. Mai degrabă mă cam apucă râsul așa că retragete înainte să te remarc ca cel mai mic gândăcel pe care am pus mâna vreodată!
- Taci, ești o curvă oribilă! Spuse el și apoi pleacă.
Ce a fost asta? Eu am fost. Se pare că s-a cam întors roata. Se pare că ziua de luni e chiar plăcută. Sper.
Anne se duse la clasă. Când colegii au văzut-o deja s-au format în mai multe grupuri ca să vorbească despre prezența ei. Aceasta se așeză în prima bancă. Singura de fapt și de drept care era liberă.
- Bună dimi... Stai, Anne tu ești?
- Da, eu sunt. Vă bucurați să mă vedeți prezentă la ora dumneavoastră doamnă dragă?
- Nu, din contră. Foarte bine că te-ai decis să frecventezi din nou acest liceu. Cu timpul cine știe.. Dar tot nu treci anul ăsta!
- Nu am venit ca să trec. Am venit pentru că n-am altceva mai bun de făcut.
- Din nou, repet întrebarea: Anne tu ești? Spuse ea mirată
Roxx le taie conversația adăugând:
- Da doamnă s-a plictisit singură vorbind cu pereții și a vrut să de-a din nou accidental pe aici să vadă cum stă treaba cu f..
- Ieși afară, acum!
- Nu, lăsați-o să stea doamnă, spuse ea pe un ton calm. Da Roxx, am venit să-ți zic că ești cam nasoală că te strezezi ca o curcă de ziua recunoștinței doar prin faptul că am ocupat un loc în clasa asta astăzi. Ce? Îți e frică că vor vorbii de mine mai mult de cât vorbește în momentul ăsta de blowj...
Profa le rupse mica lor ceartă.
- AFARĂ AMÂNDOUĂ ACUM. N-AM NEVOIE DE AȘA ELEVE LA ORA MEA, IEȘIȚI AFARĂ!
- Eu oricum plecam de tot, nu stau cu această curvă prin preajmă. Mă dezgustă.
- Mă scuzați doamnă, voi fi cât de silențioasă pot fi. Și în privința ta Roxx, pleacă înainte să vomiți pe aici cu.. Ce ai mâncat sau eventual, înghițit. Depinde de cum ai fost în formă, nu știu. În orice caz o zi plăcută.
Roxx își luă tălpășița și se așterne liniștea în clasă. Profa nu mai adăugă nimic în plus deoarece Roxx chiar meritase puțin călcată în picioare și nu doar pentru azi, dar pentru și alte zile în care s-a gândit să exerseze serviciul de comentatoare tv.
Restul orelor au parcurs normal și în timpul pauzelor nimeni nu s-a mai luat de ea.
**
Azi n-a fost așa de rău, defapt chiar mi-a păcut, nu pot să cred că n-am avut ideea să înfrunt totul in modul acesta, singura. De data asta e altfel. În mine pot avea încredere. N-am nevoie de prieteni pe care să-mi pun toată încrederea iar aceștia să se joace cu ea.
Ce-mi place și mai mult este că pot mai mult de atât. Dar rămân un timp pe linia asta de plutire.
Oh și abia acum mi-am amintit puțin și de el, care de altfel nu mai e așa de important.. Dar îmi plac îmbrățișările lui deci totuși o să mă duc. Just for fun.
E cam ciudat că mi-am schimbat starea așa de rapid. Probabil am avut nevoie de un moment potrivit care a declanșat astfel această minunată idee care funcționează. O parte din mine încă spune NU dar există și alta care-mi dă o stare mai bună. Bun.. Și acum la somn dacă tot am terminat brățara.

_________________________________
Salut. O părere, ceva?