Și-nchis mă simt
Și-n mine plâng,
Dar mă topesc
Și iar mă scurg...
O voce blândă,
Mă alină, ea are haine de straină.
Îmi place mult când îmi zâmbește,
Eu simt că mă ispitește.
Este ea, da, frumoasa viață
Căci e și pâclă și e groasă,
Și întotdeauna șoptește în gând:
Nu vei muri, trăiește cântând!
