Somnul pierdut și prea mărit
Somnul pe care-l vrei atât
Somnul pe care nu-l poți avea
Un somn profund ce nu-l poți uita
Da, despre acela vorbesc
Somnul de veci, somnul ceresc
Este înfricoșător
Dar mi-l doresc ca p-un cavou
Nu mai vreau somn pe altă parte
Vreau să traiesc pe nerăsuflate
Dar destinul mă apasă
Și mă simt închis în plasă
Intr-o plasă imaginară
Cu vise care mai de care
Dar care stăpânesc în tăcere
Și mă sfidează în durere
Iar de aceea prefer acum
Somnul iubit, somnul plăpând
Somnul lângă persoana dragă
Care are puterea să te înțeleagă
Dar în final am rămas fară somn
Un suflet pierdut care zboară ușor
Un suflet care se află în văzduh
Doar atât: un suflet pierdut.
