De ce sa plângi?
Spune-mi, tu suferi...?
Te văd la geam, că din țigară
Tragi ș-amețești întâia oară.
Nu te știam așa odată,
Știam că-ți pasă de-a ta soartă.
Dar acum nu te recunosc
Distrugi și trupul, fără rost.
Nu te mai bate, agresa
Că nu-ți mai face nimeni asta...
Tu taci, dar urli pe ascuns
Te-ai rupt, ai strâns și ai apus
Viața ta este în mâini proprii
Pline de sânge și prostii!
Ai crescut, nu mai ești plăpândă
Nu mai sta, proasto, într-o turmă.
