Singuri intre demoni

capitolul XVII Au murit toti!

Ayame P.O.V

  Mergem de minute bune si tot ceea ce vedem e intuneric,intuneric peste tot...pfff...

Ayame:Mai avem mult!?

Takuma:De unde sa stiu eu?

Ayame:Daca ne pierdem?

Takuma:Va fi vina ta,tu conduci,ai uitat?

Ayame:Te urasc...

Takuma:Ba eu cred ca ma cam placi...

Ayame:Poate in cele mai frumose vise ale tale...

Takuma:Nu...acolo faci altceva...

Zice el cu o fata provocatoare...de ce a trebuit sa merg eu cu el?Probabil ca m-am inrosit...il urasc...

Ayame:Perversule!!!

Takuma:Ziceam doar adevarul... :))

Ayame:De ce a trebuit sa pic cu tine?!

Takuma:Cred ca asa vrea destinul....

Ayame:Imi urasc destinul!

 Takuma incepe sa rada...e asa un idiot...perversul...

Ayame:Dute inainte,te ajung eu...

Takuma:De ce?

Ayame:Am nevoi la baie...

Takuma razand:Bine,bine dar grabestete..

Il vad pe Takuma cum se departeaza si ma simt ametita.Nu mai stimt nimic inafara de raceala pamantului...Ma trezesc dintr-o data intr-un loc alb...ma uit in jur dar eu eram inconjurata doar de alb...cand ma uit mai atenta vad ca in fata mea sunt legati 7 oameni de un zid,toti se uita la mine,erau prieteni mei,nu inteleg ce se intampla,vreau sa merg la ei sa ii dezleg si nu pot...Deodata mainile incep sa li se smulga din corp,incep sa strig ca disperata,eram disperata...nu intelegeam nu era nimeni acolo inafara de noi 8 dar totusi parca erau torturati de cineva...ma uit mai atenta si vad ca e cineva sau ceva alb care este foarte greu de vazut din vina culori lui dintr-o data culoarea lui sau ei se schimba in negru,nu pot face nimic...nu ma pot apropria,sunt obligata sa vad cum aceea bestie imi tortureaza prieteni vad cum le scoate ochii si le smulge picioarele,...Am inceput sa urlu la el sa ii lase in pace,dar se pare ca mai rau am facut,s-a intors catre mine si atunci l-am vazut...Era el,cel care a macelarit acei copii din tabara...Se uita la mine cu o fata demonica si a inceput sa le scoata inimile din piept prietenilor mei....ce era de facut?Ce puteam sa fac?Stateam si ma uitam cum cei mai buni prieteni ai mei sunt ucisi de tot acelasi demon care imi mai ucise odata prieteni,am un sentiment ingrozitor de deja vu,din nou stau si ma uit fara sa pot sa fac nimic cum prieteni mei sunt macelariti fara mila de acel demon...Ma simt atat de nefolositoare...atat de prost si de trista ca nu pot sa fac nimic...am cazut jos genunchi mei facand contact cu podeaua alba vopsita in rosu de la sangele prietenilor mei,stateam si ma uitam cu lacrimi in ochi,stiu ca mi-am promis ca nu voi mai plange niciodata dar...cine nu ar plange cand ar vedea o asemenea scena?Si se pare ca demonul nu era destul de satisfacut imi ordona sa imi intorc privire in spate ca cica mai are o surpriza pentru mine...ma intors si ii vad acolo,parinti si frati mei  a inceput sa ii tortureze la fel ca pe prieteni    mei,am inceput sa urlu la el...

Ayame:GATA!!!INCETEZA!!!LASAI IN PACE!!

Strig eu mai mult nervoasa decat infricosata...dar nimic...continua ca si cum nici nu m-ar fi auzit...incerc sa imi folosesc magiile dar era fara rost,se pare ca nu puteam...stau pur si simplu si ma uit cum toti oameni pe care ii iubesc sunt macelariti fara pic de mila de acelasi demon care mi-a mai distrus odata viata si fericire ,vreau sa inchid ochii dar imi este imposibil,eram fortata sa vad acea scena horror...

Lacrimile nu intarzie sa isi faca aparitia in ochi mei inundandu-mi fata...este ingrozitor...ce sa fac?Sunt morti...sunt morti!Au murit in fata mea si eu nu am putut sa fac nimic...De ce?De ce se intampla toatea astea?Oare sunt blestemata?Cand insfarsit am reusit sa trec peste acel incident din tabara,sa fiu fericita insfarsit,se intntampla asta,tot ce vreau in acest moment este sa mor,sa imi inchid ochii odata pentru totdeauna,dar era imposibil,de fiecare data cand imi inchideam ochii vedeam din nou acele scene,stau pur si simplu intinsa pe spate si privind in sus...daca imi intorc capol in dreapta imi vad familia ucisa iar daca il intorc in stanga imi vad prieteni ucisi...Ce mai pot face altceva decat sa imi astept moarte...

Stau intinsa pe spate si imi trec prin minte toate momentele frumoase petrecute alaturi de prieteni si familia mea,atunci un mic zambet sarcastic si trist imi apare pe fata...stau si ma intreb "De ce eu?De ce tocmai eu?Ce am facut sa merit asta?De ce nu pot fi si eu fericita?"Imi puneam atatea intrebari fara raspunsuri...si atunci il aud pe el...pe Takuma...m-am bucurat dar....

Takuma:Ayame...

Zice el aproape mort...

Ayame:Takuma!!

Zic eu ridicanduma fericita in fund...Si ma uit mai atenta observand ca toti ceilalti inca sunt in viata inclusiv mama si tata...dar...ceva era ciudat,au revenit la normal,au mainile si picioarele la locul lor.Ce dracu inseamna asta?!

Takuma:E vina ta...daca nu erai tu...noi nu muream...

Ayame:Ce?   

Zic eu uimita

Taiki:Are...dreptate...

Ran:Tu ...esti de ..vina...

Ine:Te... urasc...

Iwa:Tu trebuia... sa mori,nu noi...

Ayame:Dar,baieti eu....

Azami:De ce existi?

Ryo:Te uram...

Mama:De ce nu...ai murit...la nastere?...

Tata:Ne faceai...un bine...tuturor...

Scott:Esti ingrozitoare....

Akeno:Te urasc...

Ayame:Baieti...

Zic eu cu lacrimi in ochi....

Ayame:Imi pare rau!!Imi pare atat de rau!!De ce?!De ce a trebuit sa muriti!?

Am inceput sa plang zgomotos..

Scott:E vina ta...

Au dreptate,e vina mea...fara sa imi dau seama iar gandeam cu voce tare...

Ayame:De ce?De ce naiba mai exist daca existenta mea aduce doar suferinta in vietile celor dragi mie?!De ce mai exist daca tot ceea ce fac eu este menit sa esueze?!De ce naiba nu am murit eu atunci in tabara!?De ce trebuie mereu sa ii ranesc pe cei la care tin!?De ce dracu' m-am mai nascut daca tot ceea ce fac e sa distrug oameni?!DE CE?!De ce a trebuit ca simpla mea prezenta in viata lor sa ii ucida?!Cu ce au gresit ei!?DE ce ei si nu eu!?DE CE!?

Imi pare rau ca nu am postat Joi asa cum v-am promis,chiar imi pare rau.

Sper sa va placa capitolul.Astept parerile voastre cat mai sincere,si daca vreti dedicatie sa imi ziceti.Nu uitati sa dati comm si vot :)