Capitolul XIV Rapirea I

136 17 7
                                    


Ayame P.O.V.

Nu imi vine sa cred ca am ajuns din nou aici...Da,sunt in autobuz...se pare ca vacanta s-a terminat iar noi trebuia sa ne intoarcem acasa...nu au trecut nici 15 minute si mie imi este rau...imi urasc stomacul!!Iar idiotul asta de Taiki nu imi da pace!

Taiki:Heii!!Ayame vrei niste cipsuri cu cascaval?

Zice el stiind ca imi va face greata...

Ayame:Nemernicule,o faci intentionat...

Taiki:Poate...

Ayame:O sa vezi tu cand ajungem acasa...

 Cele 3 ore au trecut incredibil de greu...In sfarsit am coborat din autobuz...eram libera...ma simteam minunat..insfarsit acasa!!

Ayame:Pai, ne vedem maine!

Toti:Pa!!

Mda...doar eu trebuie sa merg in directia opusa si era destul de tarziu...defapt nici eu nu stiu cat ee ora,imi scot telefonul mobil si ma uit sa vad cat este ceasul...apas pe butonul lateral al telefonului meu cu tactil si imi apar 4 cifre care imi arata ca este ora 10:07...Mda...cam tarziu...ma hotarasc sa merg prin parc ca sa imi scurtez drumul...si tot mergand vad o fetita care plange...merg la ea si o intreb...

Ayame:De ce plangi?Si ce faci singura la ora asta in parc?

Fetita:Mama mea a fost luata de un monstru!!

Raman socata la auzirea acestor vorbe...

Ayame:Heii...calmeazate..uite!Bea putina apa si spunemi ce ti sa intamplat...
Ii dau fetitei sticla mea de apa sa bea.Dupa ce bea apa incepe sa imi povesteasca.

Fetita:Multumesc...acum 3 zile eram in parc cu mama,era tarziu pentru ca am fost la o matusa,era cam ora 11. Atunci in fata noastra a aparul un monstru era foarte mare si urat si avea coarne si coada...M-am speriat si am inceput sa plang iar mama a zis ca va merge cu el daca el ma lasa pe mine in pace...asa a facut...dupa asta eu am mers la un politist pe care l-am vazut pe strada si el nu a vrut sa ma creada..nimeni nu ma crede...pun pariu ca nici tu...

Ayame:Te cred!

Fetita:Serios?!

Zice ea uimita..

Ayame:Da...si eu am avut de aface cu asa ceva...cum te numesti?

Fetita:Kara...

Ayame:Eu sunt Ayame incantata sa te cunosc...sti unde a duso acel demon pe mama ta?

Fetita:In padure...stiu si locul pentru ca i-am urmarit dar nu am avut curajul sa o ajut...

Ayame:E in regula...nu puteai face nimic...ma poti duce la acel loc?

Kara:Da sigur...dar ce vei face?

Ayame:Vei ramane surprinsa...dar ca sa te ajut trebuie sa imi promiti ca nu vei zice nimanui ceea ce vei vedea in seara asta...nici macar tatalui tau,bine?E un secret foarte mare si daca este aflat atat viata mea cat si ceea a prietenilor mei si a multor alti oameni este in pericol...

Kara:Bine..dar..daca viata a atator oameni este in pericol de ce te sacrifici pentru cineva pe care nici nu cunosti?

Ayame:Cati ani ai Kara?

Kara:12 ani...

Ayame:Ei bine...esti umpic mai mare de cat eram eu...cand aveam 10 ani mi-am vazut prieteni cum erau ucisi de un demon...stiam ca e reala dar nu vroiam sa cred...pana acum ceva timp nu am crezut si faceam pe dracu in patru ca sa ii fac si pe ceiilalti sa nu creada in demoni...dar am aflat ca am un destin maret...ai auzit de cei 7?

Singuri intre demoniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum