Nu e vina mea ca stiu totul!

Marţi 03

Astăzi, domnul Evans ne-a dat un alt proiect pentru ora de Engleză. Şi fii atent: vrea să scriem într-un jurnal timp de vreo 3 săptămâni. Pare frumos uşor, exceptând un singur lucru: jurnalele o să fie citite de toată lumea. De fapt, domnul Evans ne-a explicat că bătrâna doamnă Penney, vechea specialistă media (sau bibliotecară, aşa cum se numea atunci când a fost angajată şi cărţle tocmai fuseseră inventate ), o sa dactilografieze toate notiţele noastre şi o să le ţină la bibliotecă, unde oricine le poate vedea. Asta este o încălcare evidentă a Tainei Sacre a Jurnalelor.
Jurnal sacru
Un asistent kola sacru- ceea ce ar fi minunat
Stilou sacru
Suport pentru jurnal sacru
Dupa cum ştii, sunt o expertă în a scriw un jurnal. Asta mă face să fiu o Jurnalistă? Sau Jurnaliană? Oricum, această competenţă a mea m-a făcut să-mi scape porumbelul:
,,Nu-i poţi lăsa pe ceilalţi să-ţi citească jurnalul. Jurnalele sunt personale."
Asta probabil că ar fi indicat exact ce voiam să adaug: ,,Nu cred că sunteţi în toate minţile."
Experţii vorbesc tot timpul prea mult, cu excepţia în tăcere, ceea ce eu nu sunt.
Vena domnului Evans s-a inflamat instant şi zvâcnea pe chelia lui ca un şarpe albastru ce atacă un ou uriaş.
Vedeţi?
Isabella, care este un expert în a ști când limitele cuiva au fost împinse prea mult, a simţit că domnul Evans mă va pedepsi.A adăugat imediat: ,,Jamie, dacă tot știi atât de multe despre jurnale, poate că ar trebui să o ajuţi pe doamna Penney cu acest proiect"
În mod normal, aş fi fost furioasă că m-a oferit aşa pe tavă, dar probabil că m-a scutit de ceva mult mai îngrozitor. Ce m-aş face fără ea?
Brusc, faţa domnului Evans arăta ca o bucată mare de brânză, cu o tăietură mică în ea, căci aşa încerca faţa lui să schiţeze un zâmbet. A spus că jurnalele vor fi anonime şi de aceea doamna Penney le va redacta - pentru ca nimeni să nu recunoască scrisul de mână al elevilor. Şi cât priveşte intimitatea, a vrut ca noi să înţelegem că tot ce scriem TREBUIE SĂ FIE ADEVĂRAT. Dar, din moment ce oricine putea să citească aceste jurnale, ar fi mai bine să folosim nume false dacă lucrurile sunt mult prea personale.
Apoi a spus că ideea Isabellei era minunată şi că, deşi doamna Penny făcea asta de câteva decenii (de fapt, chiar ea a inventat acest proiect), i-ar prinde bine ajutorul unei experte ca mine.
Notă pentru domnul Evans: Da, înţeleg sarcasmul când îl aud, tu, profesor tânăr, plăcut, slab, cu părul des!
Desen sarcastic al domnului Evans, care nu mă înnebuneşte deloc cu vena lui, pe care în mod sarcastic nu am desenat-o!