Nu e vina mea ca stiu totul!

Joi 05

Scumpul meu jurnal,
Joia, aşa cum probabil ai auzit, este Ziua Chiftelelor la cantină.Mă simt atât de bine să ştiu că bucătarii noştri fac tot ce pot ca să folosească cu măiestrie carnea de la cotul nevăstuicilor- care de multe ori irosită atunci când nevăstuicile sunt călcate de maşini- ca să o transforme într-un prânz grozav pentru mine şi colegii mei inocenţi.Cel puțin cred că este este carnea de la cotul unei nevăstuici.
Semnat,
Anonima, dar destul de drăguţă.

Acum sa va spun adevarul:
Angeline a luat prânzul cu mine de mai multe ori în ultima vreme şi cred că  o face pentru că își imaginează că suntem rude. Nu pentru că unchiul ei , unchiul- adjunct Devon,s-a căsătorit cu mătuşa mea Carol (sora mamei mele). Nu din cauza asta- ci pentru că Puturilă, câinele meu, şi Cozonăcel, căţeluşa ei, au făcut împreuna niște pui - ceea ce înseamnă că sunt căsătoriți în lumea lor.
Nunțile  cainești probabil că sunt la fel ca şi cele umane, cu excepţia faptului că mireasa trebuie sa arunce buchetul de vreo 50 de ori pentru că i se tot aduce inapoi.

Dar asta nu ne face pe mine și pe Angeline să devenim propriu-zis rude. Asta ne face să fim rude prin alianţă. Și prin alianţă- ca orice fel de alianţă-  înseamnă că suntem rede doar când suntem prin apropiere.
Rudele prin alianţă sunt ca o garnitură pe care nu ai cerut-o, care vine la pachet cu felul pe care  l-ai cerut. Și cateodată garnitura pe care o primeşti este o porţie de cartofi prăjiţi sau niște struguri sau ceva bun, dar ai putea la fel de bine să primeşti nişte salata scârboasa  sau unghii prăjite.
E ca si cum chelnerul mi-a adus căţeluşii cu o garnitură de Angeline, într-un bol roz, și mi-a dat accidental o băutură dietetica fără gheață. De asemenea , furculiţa mea avea un fir de păr pe ea și tot ce aveau la desert era jeleu fără aromă.
Ia stai aşa. De ce spun despre mâncare??
Aaa,da... Joia este ziua chiftelelor, aşa că nu am mâncat la prânz. Îți amintești că Isabella o să primească unul din cățeluși, nu-i așa , dragă cititorule? Mă tot întrebă dacă e gata și nu îmi place să vorbesc despre asta , pentru că, deși am întrebat-o pe Mami de o mie de ori tot nu mă lasă să iau unul.
Isabella este foarte nerăbdătoare să primească un cățeluș pentru că a avut șase pisicuțe care au fugit de acasă, plus o broască- țestoasă care este în curs de a face asta, dar reușește să facă doar 10 metri pe săptămână. Fuge de acasă de cand mă știu. Asta i-a oferit Isabellei mult timp în care să o facă să se răzgândească, dar nu a încetinit. (Cel puțin noi așa credem.)
I-am explicat că durează șase sau șapte saptămâni până când cățelușii vor fi  înțărcați și vor putea pleca de lângă mama lor, așa că nu va putea primi un cățeluș decât pe la sfârșitul lunii.
Isabella a spus că poți să mulgi un cățel așa cum mulgi o vacă și să pui lapte în sticluțe ca puii să poată pleca mai devreme de lângă mama lor.Și că știa de o fată care a făcut la fel cu pisică și chiar a gustat laptele.
Lapte de pisică.
Lapte de pisică.
Lapte de pisică.
Când Isabella îți spune ceva de genul, ai doua posibilitați.Poți să îi spui că se înșală și să suporți consecințele:
Să țipe la tine, să te trezești în spital, să divulge secrete pe care i le-ai împărtășit în  legătură cu lucruri prostești pe care le-ai făcut mai demult.( În apărarea mea, pun pariu că multă lume a  făcut un om de zăpadă care să semene  cu băiatul de care  se îndrăgostise și apoi să îl  sărute și să ajungă la spital pentru că și-a rănit ochiul cu un morcov inghețat.)
Sau poți să aprobi din cap și să treci mai departe.
Secretele pe care numai Isabella le știe:
Mă tem că dragostea mea  pentru urșii koala mă va face să mă căsătoresc din greșeală cu cineva care seamănă cu unul.
Cred că zombi nu mă pot ataca dacă sunt sub așternut.
Mulți ani am știut că șoriciul  vine de la șoareci.