The Twilight Saga [continuare] #Wattys2016

Capitolul 3.Conversatia

Dupa ce Edward a iesit din camera am asteptat un minut sa ma asigur ca a plecat. Coborand usor scarile auzeam volumul televizorului si comentariile Bellei si ale micutei Renesmee care se uitau la filmul "Romeo si Julieta" si comentau unele secvente.

-Buna Bella! zic eu cu un ton prietenos

-Buna Klaus! imi raspunde ea la salut cu o voce dulce si blanda. Ce faci?

-Bine tocmai l-am condus pe Edward pana la usa.

-Unde a placat?

-Pai, s-a dus la vanatoare. Mi-a zis ca o sa te astepte la locul din padure de unde incepeti vanatoarea de obicei

-Aha...Renesmee vii si tu?

-Nu mami, nu imi este foame. recunoscu mezina familiei cu o voce delicata.

-Bine...iti va tine companie unchiul Klaus. Ne vedem maine dimineata!

-Bine.Spor la vanatoare!

-Merci! raspunse Bella iesind in graba din casa.

Acum era momentul perfect sa intru in discutie cu micuta noii mei familii si sa aflu lucrul pe care Edward ezita sa mi-l zica.

-Ce mai faci Renesmee?

-Bine unchiule Klaus. Tu ce mai faci?

-Pai ma gandeam sa mai vorbim. Sa ne cunoastem mai bine. Si nu imi mai spune "unchiule" ma jenez. Poti sa imi spui mai bine Klaus.

-Ma bucur ca am un nou membru al familiei si un nou prieten. Semeni mult cu tata.

-Serios? In ce sens?

-Pai esti matur, serios si ai un fel aparte de a fi. Nu stiu esti diferit, gandesti diferit.

Avea dreptate in aceasta privinta.Aveam mai multe ganduri in acel moment: sa aflu ce are Edward de ascuns in privinta fetitei, sa aflu mai multe despre familia mea si sa ii despart putin pe fratele meu si pe Bella unul de celalat pentru a avea drum liber in fata.

-Pai multumesc de complimente.

-De ce esti asa de trist?

-E urat sa traiesc atat de mult timp in ceata. E foarte enervant. Daca as putea sa gasesc o cale prin care as putea sa caut prin amintirile mele, prin trecutul meu. Poate gasesc un punct de plecare. Stiu ca tatal tau poate sa citeasca gandurile...dar nu poate mai mult decat ce gandesc in momentul respectiv...

-Eu pot sa citesc trecutul oricarei persoane, chiar ce a gandit in trecut.

Asta imi ascundea mie Edward. Se vede ca increderea in mine este 0. Stiu ca poate pentru el a fost un soc cand a aflat, si din cauza aceasta nu prea are incredere, dar se vede ca are idee de ce as vrea sa fac. Trebuie sa ii sterg aceasta iluzie, sa il fac sa creada ca nu vreau sa il despart de Bella. Imi va fi greu cu caracterul lui Edward.

-Interesanta putere. Esti foarte speciala!

-Cu totii suntem speciali intr-un mod aparte. Doar ca trebuie sa il cautam cu atentie.

Isteata fata. Genele lui Edward le are din plin.

-Dar mie? Imi poti citi gandurile?

-Stai sa incerc.

Un moment se concentra asupra capului meu. Apoi vazand ca nu da rezultate inchise ochii si incerca si mai intens. Fruntea ei mica se increti o data cu efortul depus. Deschisese ochii si arata nemultumita.

-Din pacate nu pot. Gandurile tale parca iti alearga prin cap. Nu le pot distinge, ma oboseste sa iti citesc gandurile.Imi trebuie o conctrare foarte mare. Nu mi s-a mai intamplat. Mamei i le pot citi, dar tata nu poate! o spuse cu mandrie si schita un zambet triumfator.

-Pai daca am incerca impreuna cu tatal tau. Sa va combinati puterile, poate ati reusi sa le cititi si pe alea mele si pe ale lui. Asa e posibil sa gasiti ceva folositor.

-Este o idee buna. O data cand i-am citit gandurile tatei am gasit o amintire ciudata cand era in Italia la familia Volturi. Trecuse pe langa o vitrina in care se aflau doua carti groase. Una era cu toate combinatiile puterilor de vampiri, adica totul ce este de stiut despre cei nemuritori si cealalta era un fel de carte de recenzie in care erau trecuti toti vampirii. Dar e bine pazita.

Se pare ca cat de curand trebuie sa fac o scurta plimbare carte Italia.

-Stii ceva despre acesti Volturi? Tata nu vrea sa imi vorbeasca despre ei. Spune ca sunt prea mica sa stiu aceste chestii.

-Nu dar daca aflu iti voi spune si tie.

Ma simteam prost sa mint un copil. Stiam destule despre aceasta familie. Eu sunt singurul vampir despre care nu stiu. Nu au habar de existenta mea. De fiecare data cand am ucis in exces si cand ma localizau imi schimbam mirosul pentru a nu fi descoperit. E mai bine sa fiu mai discret. Macar pana imi voi fi indeplinit dorinta.

-Merci pentru informatii!

-Cu placere! imi multumi micuta Renesmee si ma saruta pe obraz.

Lucrul asta imi adanci si mai mult sentimentul de neliniste. Nu este drept sa o mint asa, dar nu am de ales.

-Klaus...aici erai! stirga Carlisle entuziasmat

-Da! Ce s-a intamplat?

-Am gasit ceva in dosarul de la tine, ceva ce te-ar putea ajuta.

Perfect! Poate e un punct de pornire.