-reînnoirea sinelui-

52 1 0
                                    

ating zguduirea tunebrelor mătăsoase,
iar petale schismatice de iris regăsite în cupa sternului
mi se înfășoară în jurul apofizelor imbălsămate
și formează pe fruntea rănită
a arhanghelului de pe tapiserie
plăsmuirea fibroasă-sângerândă a Sinelui Nou,
ce mă zguduie spasmodic
și succede atingerea monumentului tăcerii,
străjuit de atingerea unei clipiri de furtună,
respirând în același timp cu mine,
în același timp cu patima apusului de ceară
care își mărginește întinderea parfumată
printre pupilele spintecate de heruvim,
relevând pilda Învierii nepătrunse și fusul nemuririi.
-geometria neființei-

eclipse fluideUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum