priveam cum axele trupului tău
se întrepătrund delicat
într-un punct comun
și formează pe retina mea
aproape-dezlipită
imaginea arsă si distorsionată
a coborârii în infern
fotoni arși de lumină
îți conturează sternul lugubru
și potirul pupilelor de ametist-
privesc din nou.
și am impresia
că te topește argintul
vitraliilor sângerii,
iar globul tău ocular
se transformă
în mii de lentile divergente
în care se reflectă
cununa trandafirilor nobili
de pe creștetul întunecat
al prințului de la miazăzi-
te topești sub ochii mei,
în același timp
cu lumina crepusculară
si te transformi în lut
într-un lut vișiniu și moale
din care poți plămădi
un labirint de lentile
divergente
care determină imaginea
să se formeze caldă
pe retină
nu înainte
nu înapoi
ci perfect simetric pe retină
redându-mi vederea
mult pierdută
mult căutată
mult prefacută
în sulițele aurii ale tăcerii.
privesc cum punctul
ce pornește fulgerator și mut
din axele trupului tău marin
mi-a redat vederea
alungând absența orbitoare
a luminii celei dîntâi.
CITEȘTI
eclipse fluide
Poetryabur interclavicular si expirații frânte printre pânzele păianjenilor adormiți de rouă. un adânc de de arcade celeste, luminate de ample răscoliri și reînnoiri ale firii; exprimarea în versuri albe a dramaturgiei lăuntrice, schițate și de anatomia u...
