secundele htonice se revarsă haotic
printre cutii toracice ofilite și pulsiuni instinctuale
eliberând de-a lungul nodului sinoatrial
respirația celui ce învie din cenușa ruginie și ruinele pseudo-pictate de tremurul de curcubee
ploapele adamice ale statuii
învelesc molatic
iedera intracraniala
și înghit
într-o clipire amorfă
tumultul visceral al trupului
imbrățișând nimfa fragilă
ce se dezvoltă sidefie
pe marginea tăioasă
a clepsidrei reci,
din care norii
picură
sângele cosmic
și praful amar
al metamorfozei
îmbibat
de veninul transparent
picurat
din colți deschiși
de Mercur,
un puls atemporal
împrăștie
cotoare de cenușă,
iar ciclul devenirii
se deschide
pe buze străine
de călăreț al negurii-
pleoapele se inchid,
iar eu pot observa
cum venule-spini
și mandale de crom
acoperă pleoapele palide
ale statuii
în care se zbate
suflul argintiu
al chemării îngerești,
umbre trandafirii
umplu spațiile ventriculare,
iar ploaia se divide
în fragmente ucigătoare
de Eden
pe care le aruncă
asupra noastră,
înfășurând
coloanele vertebrale
ce ne aparțin nouă
ce vă aparțin vouă
ce aparține
lacrimii
ce s-a prelins
stingherită
pe obrazul tău fibros
atunci când
ai gustat din soare.
CITEȘTI
eclipse fluide
Poetryabur interclavicular si expirații frânte printre pânzele păianjenilor adormiți de rouă. un adânc de de arcade celeste, luminate de ample răscoliri și reînnoiri ale firii; exprimarea în versuri albe a dramaturgiei lăuntrice, schițate și de anatomia u...
