Nu renunta, te rog

II. Nu pleca, te rog.

Si deodata m-am trezit aici. In acest spatiu intunecat.

-Te rog întoarce-te la mine! Nu renunta!

E vocea lui cu siguranta...dar...de ce ar spune lucrurile astea? Nu mai insemn nimic pentru el ca iubita, de ce spune toate astea?

Oricum...nu mai vreau sa traiesc...fara el, e degeaba...

- Doctore!! Inima ei...n-nu mai...

- A fost un accident grav si din cate observ nici nu incearca sa lupte pentru viata ei..daca nu va lupta s-a terminat aici.

- Nu se poate...nu...te rog, trezeste-te! Haide...lupta pentru viata ta cum ai luptat pentru a mea cand m-ai salvat...

Să lupt? Pentru? Te rog...nu mai spune toate astea...te vei casatori, vei avea o familie fericita in viitor, dar nu cu mine, pe mine nu ma mai iubesti, deci de ce vrei sa trăiesc? Heh...esti atat de ciudat...

- Va rog sa parasiti salonul...nu mai e nimic de facut...doar un miracol ar putea sa o salveze acum.

- Nu, va rog, mai lasati-ma 2 minute...

- In regula...

- Te rog, nu ma lasa...trezeste-te! Nu ma parasi...

Imi pare rau...vei fi fericit dar fara mine...Doamne, mi-as dori atat de mult sa fi dat timpul inapoi cu o luna sa imi repar greselile, sa nu-l fi facut sa se gandeasca sa se desparta de mine...dar ce a fost facut ramane facut...Adio, iubirea mea...* El se apropie si o saruta * Si chiar atunci se intamplase miracolul...