Nu renunta, te rog

VI. Mai stai, te rog.

Zilele trec si eu nu pot sa nu ma gandesc ca sunt din ce in ce mai aproape de sfarsit. Chiar vreau sa ma bucur de ultimele mele clipe in viata cu el...a mai ramas doar o saptamana...
- Iubire! * ma mangaie pe cap si imi ciufuleste parul *
- Hey inceteaza!
- Niciodata, hehe, ce faci draguta mea?
- Nimic nou, asteptam sa vii, e asa cald afara si trebuie sa asteptam pana sa incepem ora, of.
- Asa e, haide sa intram in scoala, așteptăm acolo, bine? E mai răcoare.
- Bine, sa mergem.
Ma uitam la cerul fara nicio urma de nori cand...
- Ah! M-am impiedicat si el m-a prins de brat!
- Ai grija unde iti fuge gândul, te poti rani.
- Merci mult, voi fi mai atenta.
Mereu e grijuliu, pentru mine el e perfect cu toate defectele si calitățile lui. Dar in fine, dupa ce eu nu voi mai fi, el va fi impreuna cu o alta fata si vor fi fericiti, iar eu il voi veghea de acolo de unde voi fi, si ma voi ruga pentru fericirea lui.
*Dupa ore*
- Ouch! De ce m-ai pișcat? Ii spun eu pe un ton jucăuș.
- Iar esti pe ganduri si te uiti in gol, poate te impiedici iar.
- Sunt bine...
- Nu esti, okay?! De cand ai atipit in clasa te comporti ciudat! Te gândești numai la acel vis! Vreau sa fii fericita, dar simt ca ma respingi cand incerc sa te fac sa zambesti. A fost un vis, te rog accepta ideea! Sau poate problema e alta? Ce se intampla? Nu ma mai iubesti?
- Desigur ca te iubesc! Nu vorbi prostii.
- Atunci? Stii ca nu te fortez sa imi spui ce e dar chiar ma ingrijorez pentru starea ta...
- Am spus ca sunt bine! Gata! Am urcat rapid in tramvai fara sa mai spun nimic.
Il vedeam cum se uita trist la mine...mi se rupe inima dar ce pot sa fac...el...nu trebuie sa afle...va trece rapid peste moartea mea, sunt doar o persoana in viata lui, una din multe altele care vor aparea.
A trecut weekend-ul, nu i-am scris, nu ii raspundeam la apeluri...stiu ca nu e tocmai corect ce fac dar nu stiu ce altceva pot sa fac.
Mai sunt doar 4 zile...azi la scoala nu i-am spus nimic desi el imi vorbea dar nu ii raspundeam, dupa am mers la o plimbare, singura. Nu imi place sa il vad suparat dar nu ii pot spune ce se intampla...
Si asa am continuat zilele astea...nu ii spuneam nimic, nu ma uitam la el, desi stam in aceeasi banca.
Si uite asa...astazi este joi, 28 mai...aniversarea noastra de 8 luni, ultima aniversare.