Necunoscut..[🤍21]

25 3 0
                                        

Suflă vântul în spre buclele mele blonde
Și nu știu cum dar mi-e cam dor de mare
Rămân lângă o stație
Trecând cu florile-n mână
Zăresc un zâmbet Și un chip plăpând
Și o voce ce-mi răsună
O fi 'el'
Dar mi-a mai rămas o speranță acum
Era el dar nu l-am recunoscut
Dar vocea aceea îmi părea cunoscută.

Orizontul poeziei Povești de care să fii obsedat. Descoperă acum