Poem

6 2 0
                                    

Cămașa după canapeaua ta,
Mirosea a iubirea și a mea,
Mi-ai zis că eu te iubeam,
Dar nu, e adevărat, Îți trăiam ochii, pomeții.
Zâmbetul, cam  rar
  mai știam sufletul de odinioară, ce-acum nu mai ai în ea aceeași povară   pe care sper să nu mai o ai  vreodată.

Orizontul poeziei Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum