P o e z i e

11 0 0
                                    


Ia un scaun străine,
Și spune despre amintirile
Ce-ți fac buzele pecetluite,
Văd din ochii tăi căprui-mari
Lacrimi ce cad cu atâta amar.

Stai cu mine față-n față,
Și spune lucrurile asa cum te-au întors,
Și ieși  iar la suprafață,
Știi,să minți, lasă ego-ul....
Că prea bine ai așteptat să vin.

Lasă whatssap-ul deschis,
Ți-am pus o foaie și un pix
Scrie acolo totuși ce simți,
Îl voi băga în buzunăraș
Și îl voi citi ,chiar dacă mă risc.

Orizontul poeziei Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum