Poezie;

16 2 2
                                        


Am nevoie un braț care să mă țină,
Să mă simt iubită,  cucerită mereu,
Iar în mijlocul nostru să fie Dumnezeu
Unul lângă altul la bine și la greu.

Şi când  lumea-ţi va părea un loc străin ,
Tu la mine în braţe îţi vei alina orice suspin,
Somnul o să-ţi fie lin lângă mine,
Iar şoaptele-n -miază zi vor apune.

Iar când ţi-oi povesti rănile mele,
Te rog, să nu-mi pleci.
Doar ia-mi mâinile grele,
Să-mi spui că suntem  poveşti.

Iar când lacrimile vor curge-n tăcere
Vei fi acolo să le ştergi cu un zâmbet,
Apoi inima mea cu inima ta vor cânta un alt cântec.

Orizontul poeziei Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum