Gertie Keddle a fost unul dintre primii martori ai inceputului jocului Vajthat.
Ea a fost, de asemeni, prima ca a scris despre el. Jurnalul ei arata multe lucruri interesante in aceasta privinta: inceputurile balonului si al celui ghiulea. Toate acestea aveau loc la Queerditch Marsh.
Un secol mai tarziu, Goodwin Kneen a scris o scrisoare nepotului sau, Olaf, in care ii vorbea despre prinzatori, atacanti si chiar despre o forma mai veche de portari. De asemeni, in aceasta scrisoare se povesteste si despre modul in care se tinea scorul in acele timpuri.
Hotoaica Aurie
Inca din perioada anilor 1100, vanatoarea Hotoarelor (o specie de pasari) era foarte populara printre vrajitoare si vrajitori. Hotoarea Aurie este azi o specie protejata. In acele vremuri, ea era o creatura magica comuna in nordul Europei, dar, cu toate acestea, era destul de greu de detectat de catre Incuiati, datorita aptitudinilor sale deosebite in a se ascunde, dar si datorita vitezei sale remarcabile.
Inaintea unui joc de Quidditch, cineva a adus intr-o cutie o Hotoara Aurie la meci. A facut un pariu cu jucatorii: oricare dintre ei o prinde, va castiga 150 de galeoni. In curand s-a raspandit aceasta practica, si astfel s-a instaurat regula ca echipa al carui membru prindea Hotoara, sa castige 150 de puncte.
Curand, insa, Hotoarele au devenit creaturi protejate, asa ca jocatorii de Quidditch au fost nevoiti sa gaseasca un inlocuitor pentru pasare. Inventarea Hotoaicei Aurii este atribuita vrajitorului Bowman Wright din Godric Hollow.
Wright a creat o minge de metal care imita la perfectiune modul de zbor al Hotoarelor. Astfel, s-a incheiat procesul introducerii Hotoaicelor in cadrul jocului de Quidditch, un proces ce s-a derulat pe parcursul a mai mult de 300 de ani.
