Baiatul cel nou

Capitolul 28

Perspectiva lui Andrew

Cand am iesit pe usile spitalului am vazut ca masina mea era.....vandalizata. Avea geamul de pe partea soferului spart si cauciucurile din spate. Eram in soc, chiar nu pot intelege cine ar fi facut asta si de ce?!
Tot ce am putut face a fost sa sun pentru a chema o platforma, sa duc masina la un service, urmand ca dimineata sa merg sa vorbesc cu cei de acolo. Dupa cum vad cred ca vor costa ceva reparatiile.
Inainte sa soseasca platforma am controlat repede masina....nu furasera decat cam 100 de lei pe care ii aveam langa schimbatorul de viteze. Noroc ca actele masinii si ale mele le am la mine, nu in masina!
Ma urc in taxi-ul pe care il comandasem dupa plecarea platformei si ii spun adresa soferului.
Stau si privesc ingandurat pe geamul masinii, orasul adormit, asezandu.mi gandurile legate de toate intamplarile cu mama, cu Amalia si bineinteles cu iubita mea Izabela. Prins in ganduri, nu realizez cand am ajuns asa repede. Ii platesc taximetristului si cobor din masina.
Descui usa si intru in casa. Ma descalt si ma duc direct in dormitor pentru odihna bine meritata. Pasesc pe parchetul rece si negru al camerei mele si o privesc pe Iza cum doarme linistita, asa cum am lasat.o. Ma uit la ceasul de pe noptiera care arata ora 03:45, adica nici nu e tarziu!! Mda incerc sa fiu ironic!
Ma schimb si ma asez in pat langa Iza, luand.o in brate. In mai putin de zece minute cad intr.un somn profund, intrand in lumea viselor.

Perspectiva Izabelei

Imi deschid ochii usor, incercand sa ma acomodez cu lumina din camera. Ma uit spre talia mea, care este inconjurata de doua brate puternice, Andrew.
Incerc sa ma ridic dar sunt trasa inapoi in pat.

-Buna dimineata, iubitule!

-Buna dimineata, scumpa mea! Cum ai dormit?

-Minunat in bratele tale! Ce face mama ta? La cat ai ajuns aseara?

-Asa dragutz! Pai...mama e bine, Amalia a insistat sa ramana cu ea....iar eu am ajuns pe la 3 jumate parca.

-Pai si cum esti treaz la ora asta?! E abia 9:30, cum de nu dormi?!

-Ehh....sa zicen ca sunt rezistent! imi spune, in timp ce zambeste cum nu mai el stie.

-Eu ma duc sa fac un dus! Ies repede!

-Vin si eu! imi spune el privindu.ma in cel mai pervers mod posibil.

-Te.ai gandit mult?! ii spun aproape razand de afirmatia lui.

-Da si chiar nu suna rau!

-Nu mai bine pregatesti tu micul dejun?!

-Bine scumpo, fugi in baie!

Mi.am luat hainele de ieri pentru ca nu am apucat sa imi iau de schimb si am intrat in baie.
Azi este ziua mea si din cate vad Andrew a uitat! Sau poate vrea sa.mi faca vreo surpriza.....
Ies repede din baie si cobor la parter unde gasesc pe masa o omleta si langa un biletel:

"Ai aici micul dejun! Imbraca.te in hainele de pe canapeaua din sufragerie, pentru ca la 12:00 Amalia si Maya vor veni la tine! Eu am avut putina treaba!
Te pup! Andrew"

Perspectiva lui Andrew

Am plecat la service sa vad ce fac cu masina. Nu am mai apucat sa ii spun Izabelei, asa ca i.am lasat un bilet si micul dejun pe masa.
Ajung imediat si imi gasesc masina asa cum am lasat.o la vreo 2-3 metri de usa de la service. Intru in cladire si vorbesc cu cei de acolo apoi las masina si plec pentru a.mi continua treaba.

Perspectiva Izabelei

Deci sunt singura...nimic dubios! Mananc minunata omleta pregatita de el si apoi strang masa si clatesc farfuria si tacamurile. Merg in sufragerie unde gasesc o pereche de blugi negri, o bluza turcoaz si geaca mea de piele neagra. Okay....e putin ciudat.
Privesc ceasul care indica 11:30, asa ca ma imbrac, dupa cum mi.a spus Andrew. Ma dau cu un creion de ochi pe care il aveam in geanta si putin ruj rosu. Noroc cu fardurile din geanata!
Nici nu termin bine ca aud soneria. Fug spre usa si ma uit pe vizor, cine altcineva decat Maya si Amalia!