Baiatul cel nou

Capitolul 26

NOTA IMPORTANTA LA SFARSIT!
Acum va las sa cititi capitolul. Va pup!

Perspectiva Izabelei

Ale deschide usa si o vad pe Amalia. Avea ochii rosi si umflati. Cred ca plansese si pot spune ca inca avea lacrimi in ochi. O invitam pe blondina inauntru si imediat ma imbratiseaza, nu stiu de ce, dar am impresia ca voi afla.

-Te rog sa ii....fii alaturi si sa....sa ai grija de el! imi spune Amalia plangand pe umarul meu.

O indepartez usor, o privesc in ochi si incerc sa inteleg ce s.a intamplat dar chiar nu stiu. Baietii si Ale erau socati si de asemenea nici ei nu intelegeau nimic.

Merg cu Amalia pe canapea, baietii se aseaza in stanga mea, iar Ale ii aduce un pahar cu apa.

-Amalia, stiu ca nu e momentul, dar vreau sa iti cer scuze pentru cele intamplate!

-.....nu.i nimic!

-Acum, te rog, explica.mi ce ai patit sau ce s.a intamplat....si de ce mi.ai spus toate alea!

-Pentru ca.... incearca ea sa spuna uitandu.se la Andrew, dar lacrimile nu prea ii permiteau!

-Usor...calmeaza.te putin si apoi incerci sa ne spui! o calmez eu, in timp ce o mangai usor pe spate.

-Mamei i s.a facut rau....fara motiv....si a lesinat....am chemat ambulanta...si....

Nu a reusit sa termine ca Andrew a venit imediat si a imbratisat.o.

-Surioara spune.mi te rog ca mama e in viata! ii spune Andrew cu lacrimi in ochi si cu speranta in voce.

-.....momentan....este....in coma...a suferit un accident vascular.

Lui Andrew i.au dat lacrimile. Cand l.am vazut in starea asta l.am luat in brate si am incercat sa.i spun ca totul va fi bine. I.a dat drumul Amaliei si si.a afundat capul in scobitura gatului meu strangandu.ma in brate!

-Si acum cum e?! o intreaba Andrew pe Amalia pe un ton foarte scazut.

-Nu....nu stiu cum este! Doctorii mi.au spus sa plec pentru a ma odihni! Nici macar....nu...nu vorbeste.

Am incercat sa il calmez pe Andrew dar fara efect. Si.a luat cheile de la masina si geaca vrand sa plece.

-Andrew....stai ! Nu te las sa te duci singur, merg si eu!

Nu a mai zis nimic. M.a luat de mana si am iesit amandoi lasand.o pe Amalia cu Ale si Andy.

A condus extrem de repede, in timp ce eu ma rugam sa nu facem vre.un accident!

Am ajuns in cam 15 minute la Spitalul Central unde aflasem ca este internata mama lui Andrew. Am intrat in cladire mergand la receptie pentru a intreba in ce salon se afla. Imediat doamna din fata noastra a inceput sa ne puna diverse intrebari, chiar daca a vazut starea noastra de ingrijorare!

-Sunteti rude apropiate cu doamna?! Daca nu, nu va pot permite sa ii faceti o vizita pentru ca se afla la Terapie intensiva.

-Sunt...fiul ei! spune Andrew cu glasul foarte slab

-Atunci haideti sa va conduc!

Terapia intensiva se afla la etajul 1. Am urcat cu liftul, intrand apoi pe un hol nu foarte luminat. Mirosul acela specific de spital mi.a ividat simturile.
Imediat pe dreapta am zarit usa salonului pe care scria cu litere mari de tipar "TERAPIE INTENSIVA".
L.am luat de mana pe Andrew si am deschis usor usa. Pe patul alb era intinsa, parca dormind intr.un somn profund, mama lui Andrew. Sunetul aparatelor si ridicarea regulata a pieptului ei, ne dadea de iteles ca este okay, respira si are puls.
Andrew s.a apropiat, dandu.mi drumul la mana si cuprizand.o bland pe cea a mamei sale! O privea trist si ingrijorat, parca sperand sa se trezeasca in acel moment.
Cred ca singurul lucru care o ajuta sa respire era masca de oxigen. Parea slabita si extenuata.
Andrew se uita la mine cu lacrimi in ochi si imi spune cu un glas stins: