Baiatul cel nou

Capitolul 1

Vreau să vă spun că eu sunt începătoare și să vă anunț de pe-acum că nu pot posta foarte des, deoarece sunt destul de încărcată cu școala. Acum vă las să citiți și sper să vă placă.

- Alexandraaa! Trezește-te!

- Mai stau puțin mama! ( dar când m-am uitat la ceas am observat că era 7:35 )

- Haide scumpo...dacă nu vi mai repede vei întârzia în prima zi de școală!

Sunt calasa a 10- a. Am 15 ani, în curând fac 16, am cam 1,60 înălțime, am ochi căprui și părul este șaten și creț.

Deci este prima zi de școală, iar eu voi întârzia. M-am ridicat din pat, mi-am făcut rutina zilnică și apoi am ales să mă îmbrac cu o pereche de blugi albaștri strâmți, o cămașă albă puțin transparentă și o pereche de balerini negri. Părul l-am prins într-o coadă de cal.

-Gata mama! Îi spun mamei, iar aceasta ma conduce cu mașina până la școală.

*****************************
În curtea școlii

- Izabela! Ce dor mi-a fost de tine!

Izabela este cea mai bună prietenă a mea, ne știm din clasa întâi. Ea este șatena cu părul creț, la fel ca mine, are aroximativ 1,65 înălțime și niște ochi verzi superbi. Și chiar imi era dor de ea pentru că nu ne văzusem toata vacanța.

-Ce mult mi-ai lipsit Ale! imi spune ea și mă îmbrățișează, aproape că m-a sufocat.

-Avem vreun coleg nou anul acesta? o intreb eu curioasă pe Izabela.

-Da este un baiat.....pe nume Andy.

Andy era colegul cel nou...avea cam 1,70 înălțime, părul blond, și ochi albaștri...ce ochi frumoși, m-aș putea pierde in ochii lui. " Nu Ale, nu are cum sa îți placă un baiat chiar din prima zi" imi tot spunea conștiința mea.

Am mers cu toții de la careu către clasele noastre. Noi avem bănci de câte doua persoane, așa că am ales să mă așez cu Iza, în a treia bancă de la fereastră.

Ghiciți cine s-a așezat fix in spatele nostru! Nici nu se putea mai bine, era chiar Andy!

-Buna fetelor! Eu sunt Andy! și ne întinde mâna pentru a face cunoștință.

-Buna eu sunt Ale...Alexandra! da bravo mie, deja am început să mă bâlbâi.

-Iar eu sunt Izabela, încântată!

Ziua a decurs normal. Am primit manualele, orarul și am plecat spre casă.

Mergand spre casă cu Iza, aceasta mă întreabă pe un ton puțin dubios:

-Ce a fost cu bâlbâiala aia la tine, cand ai vorbit cu Andy?

-Absolut nimic! Am fost doar emoționată pentru prima zi de școală! se pare ca nu prea mi-a ieșit minciuna, dar am fost salvată pentru că ajunsesem în fața casei mele.

-Bine Ale....atunci vorbim mai târziu pe facebook.

Am intrat in casă, am îmbrățișat-o pe mama și i-am dat un pupic pe obraz.

-Cum a fost prima zi scumpo?

-Pictisitoare! am spus eu, însă nu prea pare credibil.

Am mâncat și am fugit la mine în cameră. M-am așezat pe pat și am deschis laptopul pentru a intra puțin pe facebook.

Am avut un şoc...se pare că aveam o cerere de prietenie de la Andy. Am acceptat-o și imediat am primit un mesaj:

-....

Atât deocamdată. Imi cer scuze pentru greșeli...aștept comentarii și sper să vă placă.