Baiatul cel nou

Capitolul 30

Cititi, va rog, nota autorului de la sfarsitul capitolului!!!

Merg catre locul indicat si cand ajung realizez ca nu este Andy si simt ca mi se taie picioarele!

-Alexandra! striga si imi sare in brate

-Aron! Nu-mi vine sa cred....cum de te-ai intors?

-Cat de dor mi-a fost de tine, Ale! M-am mutat cu parintii inapoi aici!

Imediat aud o voce mult prea cunoscuta mie si cand ma intorc il vad pe Andy confuz si in acelasi timp nervos.

-Andy, el este..

-Tu cine esti? il intreaba Andy pe Aron destul de autoritar

-Eu sun Aron! Incantat de cunostinta! ii spune Aron lui Andy, intinzandu-i mana.

Andy nu spune nimic si doar ma trage de langa Aron si isi pune mana pe talia mea foarte protector si posesiv. Nu stiu de ce este asa de gelos, adica nu am facut nimic, dar totusi si eu as fi facut la fel si probabil daca era vreo panarama ii dadeam si o palma.

-Andy, el este Aron, un prieten foarte bun din copilarie care s.a mutat din oras acum 3 ani. A studiat liceul acolo.

-Da, eu am 17 ani, sunt clasa a 11-a si m.am transferat la voi in liceu. Tu Andy, ce clasa esti?

-Pai eu sunt clasa a10-a. Si da, am tot 17 ani. Iar Alexandra este iubita mea, iar acum ne scuzi, dar mergem la cantina pentru a lua pranzul.

-Aron, nu vrei sa vii si tu la cantina?

-Nu, scuze Alexandra, dar trebuie sa merg la directoare pentru a termina cu toate actele si pentru a-mi lua orarul.

-Bine, mai vorbim! Pa!

Mergem spre cantina si ii gasim pe ceilalti la o masa, asteptandu-ne pentru a lua pranzul cu totii.

-Heei! Ce v-a luat atat porumbeilor? intreaba Iza curioasa

-M-am intalnit cu Aron, Iza. S-a mutat inapoi in oras si s-a transferat la liceul nostru!

-Wow, nu pot sa cred! Ce frumos! Imi amintesc ca atunci cand ne-am cunoscut noi, voi doi erati foarte buni prieteni. Si stiu cat de suparata ai fost cand a plecat!

-Da, a fost cel mai bun prieten al meu din copilarie, imi era ca al doilea frate. Cand eram trista sau ceva era mereu acolo sa ma ajute, sa ma sprijine sau sa-mi dea sfaturi. Il stie si David, la cat de des venea la mine.

-Aron venea la tine Alxandra? intreaba Andy pe acelasi ton impunator.

-Da Andy! Ai putea sa te calmezi, nu a fost si nici nu va fi nimic intre mine si el, e doar un prieten foarte bun.

-Copii, nu va mai certati, linistiti-va, parca aveti 5 ani si va certati pe o acadea. Iar tu Andy, stai calm, Ale e a ta, nu si-a tras-o si nici nu s-a sarutat vreodata cu Aron, cel putin din cate stiu eu, asa ca e numai a ta.

-Izabelaaa! Termina! Si nu, nu am facut nimic cu Aron! Doamne ce oameni, parca sunt la politie la interogatoriu. Si chiar daca ar fi fost ceva intre noi, e in trecut, acum sunt cu tine Andy!

-Deci recunosti ca a fost ceva?!

-Doamneee nu! Nu a fost nimic! am spus nervoasa si am plecat de la masa lasandu-i pe toti acolo.

Mergeam grabita pe hol, dorind sa ies mai repede afara la aer, pentru ca ma enervasem destul de tare si nu ma simteam prea bine, voiam sa ma calmez. Fix inainte sa ies pe usa liceului ma ciocnesc de cineva, cazand pe spate. Ma ridic usor si cand ma uit mai bine, chiar Aron.