-Alex , niciodata sa nu te duci acolo!Promite-mi!!!
-Bine, am spus speriat de vocea dura a ei.
In seara aia am stat si m-am tot gandit la ce s-a putut intampla...ce a vazut bunica...Mi se parea imposibil sa fie adevarat,dar ceea ce a fost mai inspaimantator a fost chipul si vocea stranie a bunicii.Nu am mai auzit-o niciodata vorbind asa cu mine.Si nu am sa uit privirea ei toata viata.
Casa noastra era la capatul satului si avea o gradina mare.La capatul gradinii incepea padurea, o padure mare si frumoasa.Cunosteam padurea destul de bine si mi se parea fermecatoare ziua, umbroasa si linistita.
Noaptea nu am fost niciodata iar cand am intrebat-o pe bunica daca a fost de fiecare data imi raspundea scurt:"Da".
Atunci nici nu mi-am imaginat ca aceea poveste imi va afecta tot restul vietii...
