Oamenii se uitau la mine si credeau ca am inebunit.Le aratam cu convingere zona aceea dar oamenii se uitau la mine si ziceau:
-Bietul baiat...Si-a pierdut mintile...
M-au dus la spital...si mi-au facut analize.Dupa un timp mi-au dat drumul .Au inteles ca nu aveam probleme.Dar eu nici acum cand scriu aceste randuri nu stiu ce s-a intamplat acolo...unde au disparut prietenii mei.Dragii mei prieteni.
Oare am stat si eu pe acel balansoar? Daca da ... oare am innebunit?Poate ca totusi mi-am pastrat amintirile si ceea ce mai important amintirea celei care mereu a fost langa mine si m-a calauzit....bunica!
