Bunica nu ne avea treaba.Singura conditie pe care ne-o punea era ca sa fim seara la 10 in casa.Ne-am fi dorit sa stam si noi o seara in padure (am procurat niste lanterne puternice care luminau pana departe) si sa ne distram dar bunica era categorica, cand venea vorba de ora.Zicea:
-Baieti nu vreau sa aud scuze!!!Pana seara la ora 10 sa fiti in casa!
Niciodata nu am inteles de ce, dar respectam cuvantul bunicii.Oricum pentru orice nelamurire sau pentru orice ni se parea suspect in padure... bunica era o enciclopedia vie si putea sa ne dea orice informatie...de parca cunostea padurea ca in palma.Atunci am crezut ca bunica va trai o vesnicie, si ca mereu va fi langa noi sa ne spuna, sa ne sfatuiasca si sa ne ofere cele mai bune sfaturi.
