B&C

C6: Autocontrol

12:00, 18 Septembrie

Raine statea bosumflat cu barbia in palma si fruntea aproape lipita de geamul masinii pe care se scurgea indiferenta o ploaie marunta si rece. Ii scapa un sunet gutural de dezaprobare privind strazile care se perindau dincolo de geam; era un drum pe care il cunostea prea bine si il ura tot atat de mult. Urechile de pisica ii tresar din cand in cand, un tic nervos felin, incomfortabil, sub fedora care abia putea sa le tina ascunse in timp ce coada lovea nervos bancheta din spate.

'Imi pare rau Raine dar n-am ce-ti face. Numai mama ar putea avea ceva pentru otrava de pe cutitul ala. Stiu cum e orice vizita la ea dar te rog, suporta.' Vocea lui Sebastian era autoritara dar intelegatoare. Puteam sa-i vad ochii in oglinda retrovizoare in timp ce se concentra la drum cu o expresie impasibila. Scenele de acum aproximativ o ora incep sa mi se perinde prin minte ca raspuns la imaginea lui Sebastian. Acum o ora Sebastian revenea in camera. De acum o ora Raine nu mai poate sa se transforme inapoi. Acum o ora Sebastian a decis ca singura solutie pe care o au e in posesia mamei lor. O alta felina. Ca si ei.

'Hey Sebastian, esti sigur ca...e ok sa vin cu voi?' Vocea imi tremura mai mult decat as fi vrut.

'Da, o sa avem nevoie de ajutorul tau.' Privi in oglinda retrovizoare iar privirea ni se intalni indirect in ea. O privire ce-mi descrie cat de serioase ii sunt vorbele si ma face sa ma intreb ce va urma sa se intample odata ce vom ajunge la destinatie.

12:45

Sebastian opreste masina in fata unei vile cu gradina si garduri elegante din fier forjat vopsit in negru. Fatada vilei denota o oarecare vechime datorita decoratiunilor in stil baroc. Inghit in sec. Dupa cum arata locul pot sa-mi dau seama ca parintii lor sunt cel mai probabil ori foarte bogati ori nobili. Cel mai probabil amandoua. Raine coboara din masina fara nici un pic de tragere de inima si isi ascunde coada cat de bine poate sub hanoracul legat in talie. Isi trage palaria mai bine pe cap dar iritarea ii se citeste in fiecare gest. Aproape vrea sa arunce palaria cat colo dar suporta de dragul fratelui sau care tocmai suna la interfon si un barbat in negru vine sa ne deschida, conducandu-ne inauntru. Gradina miroase subtil a trandafiri. Holul este spatios, usile grele din lemn masiv. Tocurile sunt sculptate. Pe pereti sunt picturi in ulei. Barbatul care ne conduce arata aievea ca un majordom englez. Ne potrivim ca nuca in perete in acea casa ce denota rafinament si bogatie cu gust la fiecare pas. Ma uit la cei doi. Raine a parasit palaria si hanoracul din talie in cuier. Parul lui blond se profileaza pe fundalul inchis al holului in tonuri de maro inchis. In contrast, Sebastian e ca o umbra; pielea palida contrasteaza cu parul negru albastrui si hainele inchise la culoare cu exceptia tricoului alb care se iveste din vesta albastru inchis. Barbatul ne conduce intr-o camera larga cu usi duble. O biblioteca. Camera pare rotunda iar o scara in spirala conduce intr-o alta camera la etaj. E o canapea mare in centru, o masa joasa si doua fotolii.

'Selina va veni imediat. Va rog sa luati loc, nu va dura mult.' Ma asez pe canapea iar Raine se aseaza langa mine. Sebastian ia loc pe unul dintre fotolii si sta picior peste picior si cu bratele incrucisate peste piept. Barbatul ne lasa singuri in camera iar eu ma uit de jur imprejur. Miroase puternic a lemn si a hartie. Volumele sunt toate cartonate si aranjate temeinic pe rafturile adunate. Pe unul din pereti e o fereastra mare cu rame de fier negru. Afara inca ploua, picaturile lovind ritmic si marunt suprafata geamului. Se aude slab; geamul este gros. Usile se deschid din nou cu un zgomot infundat iar barbatul de mai devreme ii lasa loc unei femei blonde sa intre. E inalta, imbracata intr-un costum visiniu inchis deux-piece cu fusta si are pantofi cu toc. Privirea ei imi aduce aminte de Raine; aceelasi verde inchis incadrat de par blond. Probabil Sebastian seamana mai mult cu tatal lor.

'Adrian. Sebastian. Ma bucur sa va revad.' Vocea ei imi da fiori desi are un ton cald. 'Ea este...?'

'Alexandra Dimitrie, incantata de cunostinta.' Imi aplec usor capul, nu stiu cum ar trebui sa actionez dar ma simt deodata mai bine cu privirea ferita de a ei. Pare multumita de raspuns. Se aseaza pe fotoliul liber, fata in fata cu Sebastian.