B&C

C3: Riscuri

        'Imi permiti sa te conduc acasa? E tarziu si n-as avea liniste sa stiu ca am lasat o fata singura pe strada pe intunericul asta.' Raine avea un mod de a vorbi care te facea mereu sa te intrebi cine n-ar face orice ar spune el. Alexandra se amuza la gandul ca Raine ar putea sa-i spuna sa se arunce intr-o fantana; era aproape sigura ca unii chiar ar fi facut-o. 

        'In regula. Nu ma supar, oricum e vina mea, eu am uitat una din cartile de care aveai nevoie si a trebuit sa mergem din nou la librarie chiar daca era tarziu.' Cazura de acord si se indreptara spre statia de autobuz de langa parc. Statia se afla relativ aproape, era la 2 ganguri distanta dar pe drept Alexandra il intelegea de ce nu voia sa o lase singura la acea ora; zona aceea tindea sa fie intunecoasa. Un profesor mentionase ca se intamplasera mai multe fara de legi in acea zona si ca ei incercau sa nu tina elevii la scoala prea mult ca sa poata ajunge pe lumina, dar pana la urma ramasesera doar mituri si nimeni nu ajunsese la stirile de la ora 5 iar ei tot program lung aveau la liceu.

        Pe strada nu era aproape nimeni, cu exceptia a cateva masini si autobuze pe jumatate goale, strazile erau pustii. In departare Alexandra putea sa vada statia in lumina unui stalp de iluminat stradal. Doi oameni pareau sa astepte si ei un autobuz; le putea zari doar siluetele vag conturate de la distanta. Trecura prin dreptul primului gang; Alexandra simti un fior pe sira spinarii dar continuara sa mearga. Raine parea incordat. Ajunsera in dreptul celui de-al doilea.

        'Mai mai, ia-uite pe cine avem aici...' Raine o lua de mana si grabi pasul la auzul vocii. Dar fu prins din urma de umar si fortat sa se intoarca cu fata spre cel ce vorbise mai devreme. In spatele lui mai erau inca cativa si unul din ei se apropie de Alexandra. 

        'Oh, uite, dupa ce-l rezolvam pe nasparliu' asta avem un bonus. Dragut din partea ta, mata vagaboanda.' Raine il lovi peste mana pe cel care il tinea de umar si murmura repede.

        'Alexandra, fugi. ACUM!' Din instinct ea fugi spre directia statiei dar fu prinsa si impinsa cu spatele in spatele lui Raine. Acum erau incercuiti.

        'Unde fugi frumusico, nu vrei sa stai la distractie cu noi?'

        'Lasati-o in pace.' marai Raine. 

        'Ohoho, s-a infuriat pisicuta. Scoti si ghearele? Mrr.' Ca la comanda toti incepura sa rada intr-un mod grotesc. Undeva in umbra gangului cineva voia sa-si dea o palma. Unul din ei, probabil liderul dupa cum considera Alexandra, il imbranci pe Raine si il lovi cu piciorul in stomac. Acesta scoase un sunet infundat de durere si se stramba. 

        'Raine!'

        'Sunt bine, nu-ti face griji. Totusi imi pare rau ca ti se intampla asta, e numai vina mea.'

        'Papusico, tine-ti gura, avem treburi serioase de fa-' Nu mai apuca sa termine comentariul sau sa se apropie de fata ca se trezi cu un picior dupa ceafa si pus la pamant. 

        'Prindeti-l!' Raine se intoarse in asa fel incat Alexandra era in spatele lui si el era cu fata spre ceilalti 4. Unul o impinse pe fata la o parte si il prinse pe Raine de dupa umeri. El se ridica in stransoare si ii trosni pe doi dintre ei cu picioarele apoi se apleca cu toata greutatea in fata, agresorul din spatele lui cazand gramada peste cel ramas, lasandu-i inconstienti pe trotuar. 

        'Cred ca ar fi momentul sa fugim.' Raine o apuca pe Alexandra de mana si isi lua geanta de pe asfalt dar cazu in patru labe, julindu-si palmele si lovindu-se in genunchi. Se lasa pe o parte si se chinui sa ajunga sa-si scoata un pumnal scurt si negru din gamba. Se chirci de durere si nu reusi. Oricine l-a aruncat nu-si facuse prezenta simtita inca. Alexandra se ghemui agitata langa el si incerca sa respire pentru a se calma. 

        'O sa doara.' spuse ea, Raine uitandu-se la ea surprins si icni, inclestandu-si pumnul pe asfalt cand ea smulse cutitul apoi ii lega esarfa ei garou deasupra ranii. 'Trebuie sa te duc la spital.' spuse ea respirand sacadat, dandu-i parul de pe frunte la o parte si cautand telefonul cu cealalta mana tremurandu-i. 

        'E in regula... Nu e nevoie.' gemu el, incercand sa se ridice in sezut. 'Seba o sa vina imediat sa ne ia...ugh.' Raine cazu inert pe o parte; Alexandra il prinse si il lasa sa stea cu capul in poala ei. 

        'Cum poti sa spui ca esti bine?!' spuse poticnind-o lacrimile. O masina opri cu scrasnet de roti langa cei doi si un tanar cu parul inchis la culoare cam de inaltimea lui Raine cobora si alerga sa-l ridice pe baiat de pe asfalt. 

        'Urca in masina, trebuie sa-l luam de aici, repede!' Alexandra se conforma si scapa cutitul insangerat. Baiatul il lovi cu piciorul, proiectandu-l in canal apoi il lua pe Raine de sub brat si il trase pe bancheta din spate. Tranti portiera si se urca la fel de repede la volan, demarand in tromba. 

        'Si i-am zis sa aiba grija...' Alexandra il auzi pe baiat mormaind pentru el, focusat pe drum. Curand ajunsesera pe o strada ferita unde baiatul opri si scoase cheile din contact si il lua pe Raine in spate. Ii ceru Alexandrei sa incuie masina si sa-i deschida usa si il care pe Raine inauntru. Urca scarile respirand greu si Alexandrei ii reveni datoria de a deschide usa apartamentului cu una din cheile de pe acelasi inel cu cele de la masina, lasandu-i cale libera sa-l duca pe Raine inauntru. Il intinse pe canapea si scoase o trusa de prim ajutor. Baiatul se apleca deasupra lui si incepu sa-i dezinfecteze rana care nu mai sangera deja apoi i-o pansa. 

        'Nu ar trebui...cusuta...?' Intrebarea ei pluti in aer dar nu primi un raspuns imediat ci abia dupa ce acesta termina de infasurat si legat bandajul. 

        'Nu...el...deja se reface. Uite ce e-' Baiatul se intoarse spre ea si o privi foarte serios. Avea ochii de un albastru inchis in care se citea oboseala si parul de un negru albastrui. '-el nu e normal okay? O sa fie bine. E destul de idiot si a mai patit asta inainte.' Alexandra il privi inmarmurita. Mai mult socata de vorbele baiatului decat de starea lui Raine. 

        'Tu...cine esti?' 

        'Sebastian Bartoli. Sunt fratele lui mai mare. Nu te mira ca nu semanam, avem tati diferiti. Adica am avut. Nu conteaza.' Sebastian ofta si isi dadu parul de pe frunte pe spate. 'Poti sa stai in camera lui daca esti ingrijorata; da-mi telefonul tau, rezolv eu cu parintii tai daca e. Alexandra clatina din cap si ii raspunse ca va vorbi ea dar ii multumi si accepta oferta. Era ingrijorata pentru Raine chiar daca Sebastian incerca sa o linisteasca. Sebastian ii facu un ceai sa se linisteasca si ii promisese ca-i va explica mai clar dimineata urmatoare. Alexandra accepta, neavand incotro si nici energie sa se certe cu el.