Trandafirul mov

Bunicul...

Așteptăm cu toții pe holurile spitalului, eram cu toții supărați și cu sufletul la gura. Voiam sa fie bine bunicul, el era stâlpul întregii familii. Dacă el pleacă eu cu cine îmi mai beau cafeaua? Îl știu de doar 3 luni, dar ma simt în preajma lui de parca e bunicul meu de o viata. Un om plin de povesti frumoase, un om cald și calm, un om răbdător și iubitor.
Admir pe fiecare zi legătura dintre bunica Nina și bunicul Sam. Se vede ca s-au iubit mult dealungul timpului.

- Sunteți familia lui Sam Muller?

- Da, striga Dean, socrul meu și Victoria, soacra mea, iar noi ne apropiem de el.

- Ei bine, domnul Sam acum este bine, e în afara oricărui pericol, numai ca nu are nevoie de supărări, e bine sa ii faceți pe plac, e un om în vârstă și oricând ii puteți declanșa un infarct. Ar fi bine sa fie îngrijit corespunzător acasă, alături de familie va fi un om liniștit decât aici în spital, mâine dimineață îl puteți lua. Va recomand sa îl plimbați, sa ieșiți cât mai des cu el la aer proaspăt, în natura.

- Mulțumim, domnule doctor! Acum îl putem vedea pe bunicul, întreb eu.

- Sigur! Dar va rog, dacă unul dintre voi a avut vreo altercație cu el înainte de infarct ar fi bine sa nu continuați, vorbiți frumos cu el.

- Sigur, domnule doctor, spune tatăl lui Max uitându-se către fiul sau destul de urat.
Domnul doctor pleacă, iar tatăl lui îl oprește pe Max înainte sa între în camera.

- Max, când vei întra la bunicul te rog sa ai grija ce zici de aici înainte și ce faci. Vreau ca tatăl meu sa mai trăiască destul de acum înainte cum de altfel cred ca și tu ai vrea sa ai părinții tăi lângă tine.

- Bine tata!

- Întram cu toții în camera bunicului, era întins pe pat cu o perfuzie la mana, privea spre noi. Bunica e prima ce se așează lângă el.

- Ești bine, dragul meu? M-ai speriat groaznic!

- Fi fără grija draga mea, sunt tare, nu plec eu acum, nu te părăsesc asa repede.

- Pai sa nu faci asta, altfel sa ști ca dacă tu pleci vreau sa ma iei și pe mine repede, nu vreau sa trăiesc fără tine!

- Scumpa mea, liniștește-te, vom merge amândoi la Dumnezeu când ne va fi rândul. Ce face scumpa mea nepoata?

- Sunt bine bunicule, m-ai speriat rău!

- Nu trebuie, asa mai sunt bătrânii, uneori mai dau palpitații tinerilor. Apropo, Max, am văzut ca te simțeai bine alături de domnișoara, ai uitat cumva ca ești însurat? Sau vrei sa îți aduc eu aminte?

- Lasă-l tata, nu te mai supăra acum, nu e cazul, nu vrem sa faci ceva din cauza lui.

- Dacă nu vreți sa fie el răspunzător de moartea mea atunci aduceti-l cu picioarele pe pământ, pentru ca derbedeul asta nu știe ce are acasă.

- Iartă-mă bunicule!

- Ca să te iert și sa nu te dezmostenesc cred ca ar trebui sa îți vezi de casa și de nevasta și apoi as vrea sa vad și un strănepot sau stranepoata, ceva, nu crezi ca e cazul?

- Promit! Dar numai nu te mai agita!

Sincera sa fiu e prima data când vad în ochii lui Max iubirea fata de bunicul lui și groaza ca ar putea păți ceva din cauza lui. Când bunicul ne-a leșinat în brate ma uimit cât de nervos era și agitat, am văzut chiar și lacrimi în ochii lui. Deci poate fi o șansă să nu mă mai însele, sper!

- Doctorul mi-a spus ca mâine dimineață mă externeaza ceea ce e bine. Pentru ca sâmbăta vreau sa mergem la cabana noastră de la munte cu toții. Vreau sa facem un grătar și sa ne bucuram de aerul proaspăt al muntelui.