Trandafirul mov

Fericire

Astăzi e o zi fericita din viata mea, astăzi s-a născut fetita mea, iar peste 3 luni ma duc sa fac a doua operație.
Sunt fericit ca ea s-a întors în viata mea, sunt fericit ca vor fi lângă mine. Ma simt norocos sa le am, ma simt un nenorociti pentru ce i-am putut face Evei din cauza acelei femei.
Astăzi pentru nimic în lumea asta nu as mai lasă-o.

- Max

- Da tata

- Ma sunat polițistul ce se ocupa de caz.

- A aflat cine mi-a tăiat frânele?

- Nu știu, a zis ca astăzi după ora 16 sa mergem la el la birou. Fetele ce fac?

- Sunt bine, le va muta în 30 de minute în camera lor.

- Putem veni și noi sa le vedem?

- Da, cu siguranță, va așteptăm!

- Bine, ne vedem în 30 de minute.

Fetele au fost mutate în salon, fetita doarme, iar soția încă are dureri după operația de cezariana, nu a putut sa nască normal, ea își dorea enorma acest lucru dar ii punea în pericol viata fetiței, avea cordonul ombilical în jurul gatuletului.
Ma uit la ele, doua comori din viata mea, trandafirii mei speciali din viata mea.

- Eva ai mai vrea sa facem unul?

- As mai vrea un băiețel, as vrea sa am pereche.

- Și eu draga mea!

- Dar dacă ne iese tot fetita?

- Nu contează sănătoasă sa fie, voi fi toată de doua flori frumoase.

- Ce îți spunea doctorul după operație?

- Sa stai liniștită ca totul a decurs normal, în 3 zile dacă totul e bine cu voi doua va iau acasă.

- De abia aștept, am asa de mari emoții!

- Stai liniștită va fi mama și bunica sa ne ajute, vei fi o mama extraordinara.

- Și tu un tata la fel de bun.

- Am emoții draga mea, sper sa nu va dezamăgesc.

- Nu ne vei dezamăgii, ai fost un tatic extraordinar și pe timpul sarcinii, vei fi și mai bun de aici înainte.

- Îmi pare rău că am pierdut 6 luni din sarcina ta, as fi putut sa te răsfăț și mai mult de atât!

- Ne vei putea rasfata de aici înainte tot timpul.

Între timp ce vorbeam cu soția mea au venit și ai mei, îmi pare rău că ea încă ii respinge pe ai ei, au încercat sa ia legătura cu ea cu 2 luni înainte de nașterea fetiței, dar soția mea s-a opus cu vehementa.

- Dragele mele fete, dragele bunicului, uite cât de frumoasa papusica asta mica, spune bunicul vesel cu lacrimi în ochii, cu toții se strâng pe lângă pătuțul de lângă mine unde cea mica dormea. Socrii și bunicii ne-au adus baloane și flori și cadouri pentru amândouă, erau fascinați de noua viata intrata în familie, noua membra a familiei, micuța Sofi.

- Dragul meu nepot, mi-ai dăruit astăzi cea mai frumoasa stranepotica, tu și soția ta m-ați făcut cel mai fericit strabunic, sa ai grija de fete și sa nu le superi, ca de vei supăra fetele cu mine ai de-a face..

- Stai liniștit bunicule, nu am sa fac asa ceva, sunt cele mai de preț comori ale mele.

- Ma bucur! Acum trebuie sa ai ambiția sa te faci bine ca să ai grijă de ele, sa le ocrotesti.

- Asa voi face, de abia aștept sa vina ziua aia. Tata ziceai ceva de ora 16, nu mergem la politie?

- ce politie întreb eu!

- Eva draga mea, omul ce se ocupa de caz ne-a chemat sa stam de vorba cu el, spune socrul meu.

-OK, sa îmi spuneți și mie dacă a găsit ceva.

- Cu siguranță! Stai liniștită iubito, nu ascund nimic de tine. Noi o sa plecam acum și ne vom întoarce.

- Draga mea sa îmi spui dacă ai nevoie de ceva anume și îți aduce mama de acasă, spune soacra mea.
De când am întrat în casa lor eu nu am simțit ca am o soacra, ci o mama, ea a fost mereu grijulie cu mine uneori cred ca din cauza ca și-a dorit enorm sa aibă o fata, dar nu au mai putut face copii. E a vrut sa înfieze o fetita, dar socrul meu nu a fost de acord după o întâmplare nefericita din viata unor prieteni de-ai lor, deși bunica i-a spus ca mai sunt copii înfiați ce nu au fost asa de rai precum a fost fiul acelor prieteni, dar socrul meu nici măcar nu a vrut sa audă.

- Nu, mama, sunt bine, am orice este nevoie.

- Draga bunicii nu ai vrea sa le spui și părinților tai?

- Nu bunico, voi îmi sunteți familie și atât. Am noroc ca va am pe voi, am noroc ca îmi sunteți ca o familie adevărată și iubitoare, puteati sa fiți rai cu mine și sa va purtați urat iar viata mea sa fie un chin adevărat. Pentru ei nu a contat cui ma vinde, pentru ei a contat altceva.

- Draga bunicii sunt bucuroasa sa aud asta de la tine, dar totuși sunt părinții tăi ce ți-au dat viata și te-au ținut prin scoli

- Ei m-au crescut pana la 4 ani, apoi restul s-a ocupat bunica mea ce nu mai este, dacă tinea cu adevărat la mine făceau cum le-am zis eu.

- Uite ca datorita prostiei lor astăzi îl ai pe Max și pe Sofia.

- Bunico, te rog...

- Gata draga bunicii, nu te mai supăr, nu te supăra pe mine ca nu e bine acum sa te superi, transmiți totul bebelușei. Bunica nu a vrut sa te supere. Ma ierți!

- Pe tine, buni, oricând!.
Știu ca de ceva vreme ei tot încearcă sa ma împace cu ai mei, știu ca au plătit majoritatea sumei, dar nu, nu pot sa iert. Poate în timp, nu știu, acum vreau sa ma axez pe creșterea bebelinei mele și atât.

La politie
- Bună ziua, domnul Werner, astăzi ne-ați sunat sa venim aici. Ce vesti ne dați? Întreabă tatăl meu in timp ce ne așezăm jos pe scaun la semnul făcut de domnul polițist.

- Bună ziua domnule Muller, după ceva timp de anchete serioase am descoperit ca în ziua în care Max a avut accidentul un bărbat a umblat la mașină, avem poze cu el după camerele video ce l-au surprins, acestea sunt, poate îl recunoașteți!

Iau pozele și ma uit la ele, rămân uimit de ce puteam vedea, era chiar el, era....

Va urma.....