Trandafirul mov

O zi cu el...

Coboram amândoi jos în sufragerie, unde toată lumea era strânsă în jurul mesei, mama soacra și bunica tocmai terminaseră de pus pe masa micul dejun și se așezau și ele jos.

- Bună dimineața, dragii bunicului! Cum au dormit porumbeii?

- Neața! Bunicule, am dormit foarte bine, spune Max în timp ce se uita la mine zâmbind și îmi ia mana și mi-o săruta.

- Ma bucur, stați jos sa mâncăm cu toții apoi aveți liber la plimbări. Sunteți tineri, bunicul o sa stea pe terasa cu bunica, tineretul vreau sa se distreze, spune bunicul Sam, iar bunica îl aproba.

Cu toții luam micul dejun în liniște pana ce ii suna telefonul lui Max, era ea, am văzut numele ei pe telefon, Nicola Hansen, șefa de la IT, nu am sa ii uit numele prea curând, dar el nu ii răspunde, respinge apelul și întoarce telefonul cu fata în jos.

- Cine era, întreabă Dean.

-Nu era cineva important, nu contează.

- Am o provocare pentru voi, tinereiilor, spune bunicul.
Ca plimbarea voastră sa fie liniștită, telefoanele voastre vor sta la mine, iar voi luați telefonul asta și scoate din buzunar un telefon de ultima generație, nou nouț, are în el toate contactele necesare vouă, adică noi, familia voastră și salvamontul în caz ca va pierdeți pe aici.

- Bunicule, nu e necesar, încearcă Max sa se sustragă. Voi avea grija sa nu se întâmple asta.

- Nu, tu faci cum îți spun eu, Eva și tu sa mi-l aduci pe al tău, amândoi mi le dați mie spune bunicul hotărât.

- Bine, spune el dându-și ochii peste cap și încearcă sa își închidă telefonul, dar bunicul i-l sustrage imediat, nu apuca sa îl închidă. Apoi ma ridic și eu de la masa și ma duc sa ii aduc telefonul bunicului.

- Dragii mei, sa aveți o plimbare frumoasa spune bunicul rânjind. Iar noi plecam pe ușa și ne îndreptăm către portiță din curte.

- Sper sa îți placa plimbarea cu mine, spune el.

- Și eu sper. Vi de des aici?

- Nu, nu am mai venit aici de foarte mult timp, am ceva ani.

- De ce? E asa de frumos!

- Pentru ca mereu au fost plecat cu prietenii pe undeva, am fost la firma, apoi acum 2 ani am întâlnit-o pe ea și nu am mai avut când. Dar tu în vacante unde plecai?

- Ceva ani la rand am fost manzul părinților mei, Paris, Roma, Veneția, Dubai, iar apoi mi-am întâlnit iubitul, am fost prin alte destinații de vacanța, pana când am descoperit ce putea sa îmi facă, iar de când sunt singura nu am mai plecat într-o vacanta.

- Am înțeles ca ai o luna vacanta. Unde ți-ai dori sa mergi?

- Sincer, nicăieri, acasă în apartamentul meu, sa ma uit la filme, sa mănânc floricele, sa dorm, sa lenevesc, de mult timp nu mai știu ce e aia o leneveala, de mult timp nu mai știu ce e aia o relaxare. De multe ori cu toții spunem ca plecam în vacanta și plecam în diferite locuri sa vizitam, suntem pe drum tot timpul, stresați sa ne ajungă timpul sa le vedem pe toate, adormim târziu, ne trezim devreme și din nou la fel, apoi când termin vacanta parca sunt tot obosita. Vreau un răsfăț total, masaj, timp petrecut cu persoana iubita, filme, ieșit în parc, plimbări cu mașina, stat la un foc de tabăra și povestit pățanii.

- Tu sigur ești crescuta de ai tai?

Izbucnesc în ras și spun ca și da și nu.

- Cum așa?

- Da, am fost crescuta de ai mei pana la vârsta de 4 ani, după ei au început sa aibă tot mai multe călătorii de afaceri și ma lăsat în grija bunicii.
Bunica deși a fost o persoana bogata și influenta la vremea ei ia plăcut sa trăiască simplu, sa nu uite ceea ce e important, adică sa trăiești, sa fi fericit, sa iubești, sa dăruiești, sa ajuți, sa fi sănătos și sa privești în jurul tău și la oamenii ce nu au avut norocul tău, sa nu ranesti oamenii ce nu au, într-un cuvânt sa fi om bun și sa lași în urma ta un loc de buna ziua.