Destinația: Sfârșitul - Biletul Către Aventura Finală

Part 6

Cu doar o oră înainte de momentul fatal...

Seba: "Geno, eu te-am bagat în toată asta și vreau să-ți spun că am greșit că te-am adus aici... Îmi cer scuze."

Geno: "Stai calm, nu e atât de rău. Poate ne găsim un loc mai încolo pentru camping și ne descurcăm."

Seba: "Nu, nu e asta... Uite, ideea e că se apropie ceva, nici noi nu știm cu exactitate ce, dar avem o presimțire că vine sfârșitul lumii."

Geno: "Și vrei să spui că noi suntem salvați? Gluma e bună, dar nu înțeleg."

Seba: "Ascultă-mă... Am descoperit o pictură cu Călin și în acea pictură era ascuns un mesaj secret... Mesajul spunea că am fost selectați să supraviețuim sfârșitului lumii... și că trebuie să venim aici, deoarece la ora 3 plăcile tectonice ale continentelor se vor uni și va lua naștere o nouă planetă..."

Geno: "Faină teorie, însă nu pare posibilă."

Seba: "Ascultă-mă, nu te forțez să vii cu mine dacă nu vrei să scapi. Poți să rămâi aici și să te bucuri de sfârșit, dar să știi că îmi pare rău că nu ți-am spus mai devreme..."

Călin: "Deci, ceea ce vrea Seba să spună este că se apropie sfârșitul lumii și dacă nu vrei să ne crezi, este alegerea ta. Sincer, nici eu nu vreau să cred asta..."

Geno: "Dar dacă vine sfârșitul lumii, de ce nu am fost anunțați toți?"

Seba: "Pentru că nu vor să creeze haos. Vor ca oamenii cu o mai mare înțelepciune să supraviețuiască, iar restul să nu scape și să nu afle..."

Geno: "Ah, nu știu ce să zic... Nu sună prea credibil..."

Călin: "Sincer, asta i-am spus și eu, dar se pare că atât de mulți oameni sunt aici. Hai să întrebăm pe cineva... Hei, salut! Și tu ai auzit de sfârșitul lumii?"

Omul: "Bună, cu stimă. Da, și eu am fost selectat să particip, dar încă sper că nu se va întâmpla."

Călin: "Ah, înțeleg. Văd că ți-ai adus întreaga familie. Cum ai reușit să faci asta?"

Omul: "Am fost cu toții selectați."

Totul părea să se repete ca un automat, de parcă cineva ar fi venit acasă la el și l-ar fi trecut pe hârtie să se prezinte la un anumit loc și la o anumită dată... Călin își spuse: "Oke, bine, vom vedea. În ce loc credeți că se va întâmpla?"

Omul răspunse: "Oamenii spun că va fi în centrul, de aceea toți s-au așezat acolo pentru a putea intra printre primii, dar mulți spun că nu există o ecuație exactă și că necunoscuta poate fi în orice loc. Cu cât ajungi mai repede, cu atât scapi mai devreme. Mult noroc! Eu mă duc mai în spate să văd din ansamblu."

Toată lumea se agita de colo-colo, mulți au început să plângă și să se roage, alții și-au legat mașinile de copaci cu o sfoară, apoi s-au legat de mașinile lor, ca și cum ar fi vrut să nu cadă la impactul cu pământul...

Noi deveneam din ce în ce mai speriați, nu știam de ce, dar simțeam un gust amar în gură...

Privind în jur, am realizat că mulți oameni mi se păreau cunoscuți. Erau scriitori și muzicieni din România pe care îi urmăream. Am fost uimit să nu văd fețe cunoscute din politică... Dar ceva îmi atrăgea atenția: o tânără care semăna cu Laura. Nu puteam să-mi iau ochii de la ea, așa că am fugit cât de tare am putut pentru a o vedea. Înaintând printre mulțimea de oameni, am reușit să mă strecoar printre ei și s-o ajung din urmă.

Seba exclamă: "Laura!"

Laura răspunde: "Nu pot să cred..."

Am sărit și ne-am luat în brațe imediat.