She Gladiator

CAPITOLUL VIII

- Puneţi săbiile jos şi grupaţi-vă, vine furtuna! Urlă Matias printre recrutaţi, privind cerul ce colcăia de norii negri şi transmitea tot mai des câte un tunet silenţios, dar înspăimântător.

- Urăsc toamna! Bombăni el, întorcându-se spre Argana. Ea aruncă sabia ei în grămadă şi îşi şterse fruntea transpirată, fusese înăbuşitor de cald până când se înnorase şi începuse să bată vântul.

- Şi e doar începutul! Vom pierde multe zile de antrenament de acum înainte din cauza furtunilor. Spuse ea, ridicându-şi privirea spre cer. Toamna fusese foarte liniştită până acum, aproape jumătate din anotimp se întinsese cu temperaturile verii. Fusese doar puţin mai răcoare, soarele nu atât de înăbuşitor, ceea ce le oferise viitorilor gladiatori condiţiile perfecte de antrenament.

Intrau în a cincea lună de când sunt aici. Încă şapte şi va începe Campionatul. Mulţi dintre ei se obişnuiseră deja cu ideea, deveniseră luptători iscusiţi, îşi finisaseră tehnicile şi nu mai tremurau la ideea de a omorî pe altcineva. Mai căzuseră câţiva, fuseseră înlocuiţi şi acum rezervele încercau să îi prindă repede din urmă pe ceilalţi. Cei mai buni fuseseră deja aleşi, capacităţile fiecăruia fuseseră bine studiate şi Erodot avea deja o listă cu viitori cei mai buni gladiatori din arenă de anul ăsta.

Argana îşi întoarse instinctiv capul spre Noah. El era pe acea listă. Primul. Iar ea nu făcuse mare lucru să îl aducă acolo.

De la întâmplarea de vara trecută, după acel sărut din curtea cetăţii, legătura dintre ei îngheţase complet. Argana se ţinuse de cuvânt; îl punea de fiecare dată să se întoarcă atunci când ea se spală, nu îi mai vorbea decât în timpul antrenamentului, unde relaţia se răcise de asemenea. Erau mentor şi elev, nimic mai mult.

La început, furia ei pe ce se întâmplase o făcuse să nu îşi mai dorească să îl antreneze pe Noah. Renunţase şi la oferta pe care i-o dăduse Erodot, nu avea de gând să se apropie mai mult de bărbatul din cuşca ei. Era furioasă pe ce se întâmplase şi câteva zile bune, nu s-a mai atins de Noah în timpul antrenamentelor. Se gândea să îşi aleagă alt recrutat, dar timpul trecea deja şi ar fi bătut la ochi să aleagă brusc pe altcineva, dar după o perioadă, nici nu putea să aleagă unul mai bun, pentru că Noah devenise cel mai bun.

După ultima lor discuţie din acea dimineaţă, nu doar ea s-a răcit, ci şi el. A prins o dorinţă de a se antrena de care nu îl credea capabil. Pe cât de repede pierduse corpul lui în greutate, pe atât de repede o recăpătase. De data asta cu muşchi.

Argana îi studie spatele ce se lăţise în ultimele luni mai mult ca al oricărui alt bărbat, erau încă alţii mai mari ca el, dar fuseseră de la început, însă niciunul nu avea o construcţie perfectă ca a lui. Doar musculatura masivă. O enerva câteodată când era cu el în cuşca aia minusculă şi trebuiau să treacă unul pe lângă altul, era aşa de mare acum pe lângă ea şi părea că ar putea-o strivi dacă ar vrea. Încă nu avea şanse să o învingă în luptă, dar devenise mult mai puternic. Şi era normal să se întâmple asta. De aproape trei luni nu mai era certat să se antreneze, o făcea de bună voie. Toată ziua era cel mai activ dintre toţi, făcea exerciţii până cădea epuizat, distrusese 5 manechine de lemn până acum exersând cu sabia pe ele, învingea fiecare adversar cu care era pus în luptă. Seara cădea lat, mânca tot ce i se dădea fără să strâmbe din nas şi dormea toată noaptea neîntors. O uimise schimbarea asta bruscă a lui, era tot ce îşi dorea, practic se antrena singur pentru libertatea ei, dar nu i-a luat mult ca să îşi dea seama că el se antrena pentru altceva. Era clar că o ură după ce se întâmplase în noaptea aia, pentru că dimineaţa reacţionase aşa şi nu îi dăduse ce voia el, iar acum trăgea să devină puternic şi să se răzbune în arenă. O amuza planul lui, dar nu avea decât să fie bucuroasă din cauza lui. Nu conta care era motivul pentru care se antrena, atâta timp cât îşi dădea toată silinţa. Nu doar că nu îi era teamă de el, era puternic şi până la sfârşitul anului putea să devină chiar mai puternic decât Dax, dar nu îi era încă teamă de o asemenea confruntare. Noah nu era un adversar pe măsura ei. Evoluase mult, deja l-ar putea omorî pe Murdock fără efort - care se vindecase, dar încă era într-o condiţie slabă -, dar nu şi pe ea. Însă nu se temea de o asemenea situaţie, pentru că nu avea să ajungă cu el în arenă. Oferta lui Erodot era încă în picioare, şi conform planului său, Noah şi Argana trebuie să iasă amândoi vii din Campionat, deci nu vor lupta. Dar el nu ştie asta şi nu trebuie să afle. Toate fuseseră în avantajul ei până la urmă. Sărutul ăla şi respingerea ei îl înfuriaseră şi îl făcuseră să îşi dorească să o ucidă, când, de fapt, doar o scutea pe ea de muncă şi se antrena pentru obţinerea libertăţii ei.