Romance Psihologic / Suspans /
„În orașul acesta, unde chiar și trecutul tău ascunde secrete sângeroase, eu sunt singurul monstru care nu te vrea moartă. Sunt singurul tău suport, indiferent dacă îți place sau nu. Fără mine, ești doar o țintă si...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă simt obosită. Fizic și psihic. Nu am crezut niciodată că voi întâlni pe cineva cu două caractere atât de diferite, ca el. Mai ales că după cel de-al treilea raport, mi-a cerut să nu mă opresc decât dacă e foarte grav.
De parcă ar ști cât de singură sunt și vrea să lovească chiar acolo!
Dar nu mă voi opri. O fi el un bărbat bun, cumsecade și un medic excelent. Însă, nimeni nu are dreptul să-mi judece acțiunile, motivele din spatele lor, sau firea dobândită de-a lungul anilor doar datorită celor ca el. Îmi scutur capul din nou, apoi calc apăsat podeaua albă a spitalului îndreptându-mi pașii spre biroul lui pentru o a patra dată. Înainte de a ridica mâna pentru a ciocni, trag cu nesaț aer în piept – ca și când mi-ar fi lipsit atât de mult pân-acum, apoi lovesc cu putere ușa ce a rămas întredeschisă. Și-n interior îl observ pe Darren, așa cum nu l-am putut vedea niciodată. Tăcut. Așezat pe scaunul de pe care abia ce mă ridicasem acum câteva momente. Cu capul plecat și privirea-n podeaua albă de spital, de parcă ar încerca să-și regleze respirația. Un sentiment ciudat mă acaparează de pretutindeni și deși știu că nu merită să mă apropii tocmai datorită comportamentului rece de până acum, totuși iată-mă pășind îngrijorată către el. Las teancul de dosare albe pe birou. Apoi, cu pași mici, dar siguri mă apropii de bărbatul care parcă nici nu m-a observat până acum. Și-ncerc să-i fiu alături, ca pentru prima oară. Atât de asemănător celor ce mi-au fost mie, fata plecată pe alte meleaguri doar pentru o viață mai bună.
— Dacă unchiul meu va muri, toți vor plăti pentru asta! îl aud spunând, adresându-mi-se se pare, pe un ton despre care nici măcar nu știam că îl poate avea.
Și atunci frica începe să-mi acapareze din nou simțurile. Aceleași gânduri despre necunoscut mă-ntâmpină la poarta propriilor așteptări privite a fi călcate în picioare de către toți cei dragi. Aceeași speranță distrusă sub vălul invizibil al puterii umane, pare exprimată prin viu grai și nu doar printr-un filtru mintal. Aceeași iluzie c-acest coșmar se va încheia, iar în curând voi primi vești bune, se destramă rapid. Același vis de a-l salva pe unchiul, tatăl, fratele și unicul bărbat din viața mea, se întunecă. Aceeași scenă imposibilă, pe care mintea mea a luptat atât de mult s-o uite la reîntoarcerea în Belgia, capătă formă din nou. Ochii mi se umplu de lacrimi, dar nu voi opri furtuna ce-ncepe a balansa crengile neputinței mele ascunse ani la rândul și cunoscute doar de Danny. Așa că m-aplec cât mai aproape de Darren, luându-i palmele într-ale mele. Și deși știu că e posibil să greșesc, totuși speranța că poate și el e la fel ca Danny, mă obligă să o fac. Să am încredere într-un străin, care e la fel de rănit ca mine.
În plus, el e bărbatul căruia nu i-a păsat de nimeni și nimic atunci când m-a ajutat la nevoie și dezinteresat. Nu?!
