Rătăcita în mister.

Capitolul 3

   — Tu ce zici? Apari din senin, apoi cu viteza aia vii lângă mine și nici nu-mi spui cum! spun iritată, de aerul său plin de aroganță.

   — Iubire, calmează-te! Nu o să te mănânc, doar că mă cam plictisesc singur.

   — Nu mă lua cu iubire și nu-mi pasă că te plictisești, acum pleacă!

   — Ok, plec, dar revin diseară!

   Ce e asta? A dispărut brusc de lângă mine, iar brățara a strălucit pentru puțin timp. Asta nu-i ciudat, la toate brățările se întâmplă asta, la toate fetele apar bărbați extrem de sexy și de aroganți! Ce tot spun aici? Este imposibil asta, normal că doar mie mi se putea întâmpla asta! Trebuie să încetez cu visatul, cred că ar fi bine să ies la o scurtă plimbare prin parc.

   — Anne, ies să mă plimb puțin!

   — Nu ai ce căuta afară! Ai uitat că ești pedepsită?

   —Sar pe geam dacă nu mă lași!

   —S-o văd și p-asta! Abby sărind pe geamul de la etajul nouă, pentru că nu are voie afară!

   — Nu mă crezi? și m-am dus către cel mai apropiat geam.

   — Ho, nebuno! La opt ești în casă!

   — Gata, șefa!

   M-am dus să-mi iau miraculoșii coverși verzi și am ieșit imediat pe ușă. După ce am ieșit din scara blocului am văzut doar cupluri. De ce mă chinui atât, Doamne? Ocolesc fiecare cuplu care-mi apare-n cale și le spun "Vă despărțiți voi odată!". Puține au înțeles ce am spus și doar s-au încruntat la mine.

   Imensul parc aproape plin, acum este în fața mea. Când să intru în parc sunt împinsă și cad ca un bolovan. Toată lumea își întoarce privirea spre mine, cu un dezinteres total, iar eu îmi întorc privirea în spate pentru a vedea cine m-a împins. Nimeni! Asta e ciudat, sunt împinsă de cineva și cad ca un bolovan, dar nu-i nimeni. E imposibil să mă fi împiedicat fiindcă am simțit niște mâini care m-au împins, niște mâini masculine, erau mari, n-aveau cum să fie de femeie. Mă ridic și-mi curăț hainele, apoi pornesc spre o bancă izolată, unde nu era nimeni.

   — Credeam că te ții bine pe picioare! se aude un glas masculin cunoscut și un râs al naibi de perfect.

   — Tu ai fost? De ce naiba m-ai împins?

   — Voiam să mă distrez, scumpo! Numele tău parcă-i Abby, nu?

   — Ce te interesează?

   — Păi cam sunt legat de tine acum, mă interesează. Plus ești a naibi de adorabilă când dormi.

   — Când dorm?

   — Și cand cazi. și reapare acel râs perfect.

   — Care-i numele tău, maimuțotule?

   — Maimuțoi, hă? Mă numesc Ethan!

   — Da, semeni cu un maimuțoi enervant, Ethan!

   — Vrei să vezi ce poate face maimuțoiul? și după aceste cuvinte mă trezesc pe jos.

   — Nu mai fă d-astea! spun nervoasă.

   — De ce, iubire? Eu mă distrez!

   — Eu nu și nu-mi mai spune iubire!!! acum țipam la el!

   — Scumpi mai ușor că se uită lumea la tine și cred că ești nebună!

   — Nebună? De ce? Că urlu la un necunoscut care apare de niciunde?