Rătăcita în mister.

Capitolul 8

     —Buna seara, domnișoarelor! ne saluta Andrew, iar Blade face doar un gest banal din cap in timp ce sta holbandu-se la mine!

     Anne le face semn sa intre, iar cei doi o asculta, intrând cu niște zâmbete pana la ureche. De ce? Nu i-a invitat Shakira sa intre!

     —El e Blade? ma intreaba Ethan.

     Ii fac din cap un semn ca da, iar acesta dispare brusc. Nu si el, te rog! Macar el ma mai salva!

    Anne imi face semn sa ma apropii si sa iau un loc pe unul din scaune, fac in asa fel încât sa-l aleg pe ce-l mai depărtat de Blade, dar in zadar.

—Hei! Nu credeam ca ne vom revedea! imi șoptește.

—Eu speram ca nu o sa se mai întâmple, dar mna. Unele dorințe se împlinesc, altele nu. ii spun cu o ironie in voce de necunoscut.

Imi arunca o privire urâta, dar nici nu-l bag in seama, ceea ce-l înfurie si mai rau, cand deodată...boom, il vad fara scaun sub el, dar acesta nu a căzut, din contra, stătea in aer ca si cum nu ar fi simtit ca scaunul nu mai se afla sub el.

Simt cum cineva ma trage de mana, asa ca ma ridic elegant deloc si plec fara a zice nimic. Ajunsă in camera mea, Ethan apare cu o privire neliniștită.

—Merci ca m-ai scăpat de ala! ii spun pe un ton sincer.

—Abby, nu e de glumit! Te rog un singur lucru, dar doar de data asta te rog, ca nu pot avea eu grija de tine. Ai grija cu Blade!

—Dar de ce?

Imi face semn sa vorbesc mai încet sau chiar deloc si acesta dispare brusc ca de obicei! Oare ce naiba e în neregula cu Blade? Bine, multe lucruri, dar totusi? Nu l-am vazut niciodata pe Ethan asa speriat, asa...îngrijorat.

     Mai raman inca putin in camera mea pentru a pune cap la cap tot ce mi-a spus Ethan, dar nimic. Nimic nu are logica, nu pricep ce se întâmpla. Iar am prea multe întrebări. Oprește-te din a te mai gândi, poate sa audă! se aude vocea lui Ethan, dar doar in mintea mea, cred.

      Ii urmez sfatul, din nou, fara sa imi doresc asta, dar totusi o fac, si ma intorc înapoi in living, unde cei trei râdeau compios. Pana cand observ niște poze insirate. O nu, nu, nu! Alea-s pozele cu mine mica! Ti-am spus Anne cat de mult te urăsc? Ei bine urmează sa o fac!

     —Domnișoara Anne, v-as ruga frumos sa nu mai arătați ceva in care eu apar fara voia mea! si spunând asta fac stânga-mprejur si ma intorc în dormitor.

      Imi iau haine de schimb si intru in baie, fara sa tin cont ca avem musafiri nepoftiti de mine. Încui ușa de la baie si dau drumul picurilor fierbinți de apa. Intru sub dusul care semena cu o ploaie "rea" de vara si imi lipezesc mintea, uitând de tot si toate, mai putin de ce mi-a zis Ethan, dar voi incerca sa nu ma mai gandesc, asa ca imi creez gânduri despre lucruri prostești, cum ar fi scoala, prieteni, mâncare, cumpăraturi si alte lucruri ridicole, chiar unele imposibil de realizat, cum ar fi sa zbor pe un unicorn cu aripi.

     Dupa ce-mi termin curățarea corpului ies plina de picurii "reci", care mi-au mângâiat corpul, in căutarea unui prosop. Apare unul ca prin magie, ceea ce cred ca e mana lui Ethan, ca doar el are obiceiul asta. Il iau si imi șterg cat de bine pot stropii de apa rămași, iar dupa mi-l pun in jurul corpului si ies din baie.

     —Oberv ca iti este de folos prosopul pe care ti l-am dat! Si apropo, aveai un corp de zeița cand erai mica! se aude o voce necunoscuta.

     —Pof-poftim? cum dra...?

     Se apropie încet de mine Blade si incerca sa ma atingă, dar cu o mana încerc sa-l tin la distanța, iar cu cealalta sa imi tin prosopul pentru a nu cădea. Se uita atent la brățara si imi șoptește la ureche "Frumoasa brățara!" si incearca sa o atingă, dar il lovesc peste mana.

     Acesta face o magie neagră si ma azvârle in pat. Acum întinsa in pat, fara niciun ajutor fac si eu o magie de-a mea si ajuns sub pătura. Blade se apropie de mine cu pași repezi si ajunge peste mine, încercând sa-mi fure pătura.

     Într-un moment de neatenție acesta isi lipește buzele de ale mele, iar eu începând a ma zbate ca o găina dupa ce i-a fost tăiat capul. Cand acesta ajunge in perete si este lovit de aer...sau invizibilul Ethan. Ii transmit un merci prin gând, dar nu primesc nimic înapoi.

     Blade iese din camera ciufulit, iar eu raman singura, cateva haine imi sunt azvârlite langa mine, iar un îmbracă-te spun pe un ton răgușit, de nerecunoscut.

     —Abby, hai sa-ti iei rămas bun! o aud pe Anne strângând.

      —Pa, sa nu va mai întoarceți! urlu din camera mea si probabil va urma o cearta.

      O aud pe Anne bombănind ceva de neînțeles si ușa inchizandu-se. In sfârșit, liniște si pace. Ma pun mai confortabil in pat si imi pun castile in urechi încercând sa uit toate cele întâmplate. Sinceră?! Deja încep sa ma satur de toată ciudățenia asta, iar Blade...îgh!

      —Ethan?! il strig dupa ce ma tot chinui sa adorm.

      —Esti bine? ma intreaba stand întins langa mine.

      —Da, dar tu? si ma intorc pentru a-i vedea chipul. Esti rănit, ce ti-a facut? Cine era?

       —Nu-ti fa griji! Nu doare asa rau cum pare, iar Blade...el este cel care m-a blestemat sa fiu una cu brățara...