Mindnight in Paris

TREI

TALYA

După ore, îmi perec timpul admirând picturile din faimosul muzeu Louvre. Mă uit în detaliat la fiecare pictură iar ochii mei cad pe pictura fabuloasă La Promenade al pictorului francez Claude Monet.

Am studiat istoria artelor și știu că pictura respectivă a fost pictată în 1875 —  o minunăție dacă mă întrebați pe mine.

O admir ceva vreme, apoi plec spre sculptura Gânditorului de Michelangelo,  apoi admir statuia lui David.

Pe vremea lui Michelangelo, nuditatea era ceva oribil — conform cărților pe care le-am citit — dar el a reușit să o expună lumii și totuși, cu greu, dar fusese admirat pentru curajul său.

Iubesc arta. Iubesc muzeul. În general iubesc absolut totul ce-i legat de frumos și istorie.

— Văd că te holbezi de ceva vreme la penisul lui David. Îți plac penisurile Murphy?

Vocea batjocoritoare al lui Carter îmi sună în urechi.

Super, de asta aveam nevoie acum.

Îi simt respirația caldă în ceafă și mă străduiesc pe cât se poate de mult să mă îndepărtez de el.

Ce face într-un muzeu? Carter n-ar fi trebuit să fie pe la un bar țeapăn de beat, cu vreo tipă ușuratică?

În cele din urmă mă răsucesc și îl văd îmbrăcat într-o cămașă albă cu o cravată ușor lărgită și paltonul lui de toamnă de culoare crem. Părul îi stă groaznic de bine, iar ochii lui albaștrii mă sfredelesc atât de tare, încât am impresia că mă străpung până în suflet.

— Mmm... nu, pur și simplu admir creația unui artist talentat!

— Michelangelo nu era artist deșteapto, era sculptor! Informează-te înainte să deschizi gura!

Trag aer în piept, controlându-mi starea de iritare. Este ca și cum m-ar fi făcut proastă, doar că, într-un mod m-ai subtil. Oricum, nu avea rost să mă sporesc cu el, conflictele și certurile nu erau de mine.

Chiar dacă el mă provoca.

Îi întorc spatele și pur și simplu plec, fără să-i adresez vreun cuvânt. Știam că, dacă îl ignor, va fi cel m-ai bine, pentru mine.

— Sigur... pleacă, ca o lașă virgină ce ești!

Simt că mă îmbujorez. Nu pot să cred că spusese așa ceva într-un muzeu. În gura mare, fără pic de simț și rușine.

Mi-aș fi dorit ca Carter să mă lase în pace, măcar o dată. Mă urăște, deși, nu i-am făcut nimic.

Ies din muzeu, iar telefonul meu începe să sune. Îl scot din buzunarul rucsacului. Este Maddie.

— Talya, nu o să-ți vină să crezi ce tocmai s-a întâmplat!

Pare entuziasmată.

— Ce s-a întâmplat? Au reduceri la parfumurile Chanel no 5?

— Nuuu... deși n-ar fi rău. Mă rog, ști că Carter a venit la masa noastră azi?

Mi-aș fi dorit să uit.

— Mhm!

— Îl ști pe Kai, da?

— Da, ce-i cu el?

— Giada l-a invitat la petrecerea de diseară. Ști ce ia zis?

— Ăăă...o scoate în oraș?

Îmi dau eu cu părerea în timp ce înaintez spre casă.