„A fi iubit înseamnă a arde... A fi iubit e trecător, a iubi e veșnic." Într-o zi... Poate peste zece ani sau peste douăzeci... Telefonul îți va suna la vreme târzie de seară. Vei privi ceasul și ora afișată îți va trezi o amintire de demult, una pe care ai crezut-o îngropată adânc: 22:10. Pulsul ți se va accelera. Dar, după ce vei privi telefonul, totul va reveni la normal: nu voi fi eu. Dar vei simți cum te va încerca o undă de regret: pentru o clipă vei fi dorit să fi fost eu... Și atunci vei ști că inima ta mi-a aparținut mie în tot acest timp. Că numai eu o pot face să bată astfel. Fie doar și un gând uitat... Odinioară. Într-o noapte albastră poate te vei trezi și vei privi locul de lângă tine, care va fi gol sau nu. Și poate doar pentru o clipă te vei întreba cum ar fi fost... Cum ar fi fost să fii sufocată cu iubire. Pentru că nimeni nu te va iubi așa cum te iubesc eu. Nimeni nu-și va deschide sufletul în fața ta așa cum am făcut-o eu. Nu mă vei uita, chiar dacă vei încerca să faci asta. Iar într-o zi te vei întoarce și-mi vei citi cuvintele... Dacă voi mai fi aici, atunci vei constata că încă plâng după tine... Și poate că o lacrimă ți se va rostogoli din ochi. Dar nu te vei întoarce la mine... Îți vei accepta înfrângerea, spunându-ți că de fapt viața ta este așa cum ai vrut să fie: fără mine... Că nu am fost cel de care aveai nevoie... Cel pe care l-ai visat. Înainte ca totul să se sfârșească, vei admite însă că aș fi putut fi. Aș fi putut... Vreodată.
Poate dacă există ceva după această viață... Vei ști cât de mult te-am iubit... Vei ști că numai tu mi-ai făcut sufletul să simtă astfel. Poate mă vei iubi din nou atunci. Și poate că vei veni după mine... În iad sau oriunde aș fi. Eu te voi aștepta... Până când sufletul tău va plânge de dorul meu... Până când ultima stea din univers se va stinge... Veșnic.
Voi încerca să te urăsc, poate așa te voi scoate din minte. Știu însă că asta mi-e peste putință. Ești aici, în mine, pentru totdeauna. Așa, în tăcere... Dar știi care este partea bună a tăcerii? În tăcere pot să-ți spun că te iubesc fără ca asta să producă vreo responsabilitate. Fără să mă simt vinovat. Fără să se ivească vreun principiu. Chiar dacă zâmbetul ce mi se naște pe buze, atunci când îți șoptesc numele înainte de a adormi, este unul amar.
