Capitolu 1

59 4 1
                                    

Puteam sa respir.Puteam sa vad.Puteam sa aud.Imi deschid ochii si vad ca sunt într-o cameră de spital."Ce caut aici?" am zis eu uitanduma prin jur.Dupa vad o doamnă intru halat albastru si era blonda cu ochii verzi.Ea deschide usa si tipa pe holl "Sa trezit!" eram confuză.Nu stiam ce caut acolo.Vin doi băieți amândoi cu părul negru si cu ochii negrii.Ei vin la mine si ma intreaba "Ema Klain?"nu stiam cine era acea persoana asa ca intreb "Cine ii?" băieți aia doi se uita unu la celălat si zice unu din ei "Domnișoara,dumneavoastră sunteți Ema Klain.Ati intrat în comă timp de 4 ani" eu raman putin fără aer si intreb "Eu am fost in comă?" "Da tot ce pot sa va zic este ca va chiamă Ema Klain acuma aveti 21 de ani si sunteti in Tokio.Restul trebuie sa va amintiti dumneavoastră deoarece asa creierul se dezvolta mai bine" eu stau putin si ma gandesc cum am ajuns în comă și de ce?Asta trebuie sa imi amintesc singura "Dar eu cum voi ajunge acasa?" intreb eu."O sa va sunam fratele sa va duca pe dumneavoastră acasa.Pana atunci odihnitiva putin" eu dau din cap si dupa ma las pe spate si ma uit pe tavan așteptând vești de la medic.Aveam asa de multe întrebări in cap care doar eu trebuia sa raspund.Cum am ajuns în comă?Ce am pierdut?De ce am fost in comă?După am avut întrebarea "Dar cum il chiamă pe fratemiu?"stăteam sa ma gandesc așteptând ceva sa imi amintesc.Atunci încercăm fiecare nume de koreen.Juko?Kyrk?K-Kim?KIM.Sinteam cum becul deasupra capului meu sa aprins si si-a adus aminte.Kim îi fratele meu geaman.Dupa intra doctorul cu un băiat cu părul șăten și ochii negri sau maro in camera.Cred ca ala era Kim deoarece el nu era îmbrăcat în halat albastru sau alb cu o mască.El vine la mine si ma ia in brate strâns.Ii simteam lacrimile lui îi curg pe pielea mea."Ema hai acasa" imi zice Kim uitanduse la mine cu ochi plansi.Cand ma ridic din pat eram îmbrăcată în pijamale de la spital doctorul mia zis sa ma schimb in hainele cu care am venit si mia dat o rochie mulata alaturi de niste ghete uriașe cu toc.Puteam sa jur ca imi aduceam aminte de ce lea avem pe mine atunci dar in acelasi timp nu îmi lasa creierul sa imi aduc aminte.Eu m-am dus in baie sa ma schimb si am plecat din spital.Kim ma dat o bluza pe mine deoarece era frig afara si nu puteam sa stau doar în rochie.El ma dus până la o masina si mia zis sa urc in ea.Eu am urcat si am mers.Imi aduceam aminte din când în când locurile orașului in timp ce conducea Kim.Dar parca era de 100 de ori mai schimbat.Pe un panou mare era un afis cu un băiat blond cu pirsinguri stand sprijinit de o masina rosie un audi A1.Si scria acolo Bill Kaulitz.Masina aceia mi sa părea foarte similară dar băiatul nu,asa ca l-am intrebat pe Kim.
E(Ema):Kim,dar cine îi Bill Kaulitz?
K(Kim):Nimeni Ema.Si daca ași sti cine îi nu ți-aș zice deoarece sti ce a zis doctorul.
E:Da stiu dar nu îmi place ca trebuie sa imi aduc aminte eu dupa ce am fost 4 ani in comă.
E:Dar apropo mama unde îi?
Kim sta 2 secunde se uita la mine si isi întoarce capul inapoi si imi zice:
K:Păi Ema,mama a murit într-un accident cu masina...
E:Păi tu cum te-ai descurcat 4 ani fara nimeni?
K:Păi prima dată am fost ajutat de un prieten ca sa trec putin peste pentru ca ma durea prea tare sa ma gandesc la tine in fiecare zi.Dar prietenul meu zicea sa te uit de tot.
E:Dar despre ce prieten îi vorba?
K:Un prieten nu il sti tu.
E:Si acuma mai sunteti prieteni?
K:Nu stiu nu a mai vorbit de mult cred ca el nu isi mai aduce aminte de mine.
Eu nu mai vroiam sa il intreb absolut orice deoarece nu prea aveam voie.Stiam ca Kim îi trist prin ce a trecut.Eu nu puteam sa fiu langa el atunci.Ajungem acasa.Arata la fel cum am fost ultima dată.Nu era nimic schimbat.Ma duc in camera mea si imi deschid sifonierul ca sa ma îmbrac în ceva comod.Dar când îl deschid vad un poster cu masini tunate.Atunci mi-am adus aminte ca eu eram fan masini si curse de masini.Dupa am a inceput sa caut haine prin dulap.In timp ce cautam am gasit bluza asta:

Am simtit cum becul de asupra capul meu sa aprins dar mult mai tare

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Am simtit cum becul de asupra capul meu sa aprins dar mult mai tare.Nu mai auzeam ce se intampla in jurul meu in acel moment si vedeam cum eram eu cu Kim la o cursă de mașini și vedeam 4 masini cum se deschideau dintru garaj.Una gri una rosie una neagra si una albă.Vedeam ca in fiecare masina de acolo ieșea o fata si un băiat.Doar ca din aia rosie ieșea doar un băiat și nu o fata.A început să ma doara capul si dupa am putut sa vad ce se intampla in camera in care eram si puteam sa aud.Simteam cum efectiv mi-am amintit aproape toate amintirile din capul meu dar nu pe toate...

Sper sa va placa noua mea poveste și va recomand sa citiți volumul 1 a cărții.Cartea se numeste "Me And You" o găsiți pe profilul meu.Asta îi volumul 2.Va pup❤

Me and You-volumul 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum