Capitolu 5

43 4 3
                                    

Următoarea zi ma trezesc cam pe la ora 2.Kim nu era acasa.Mia lasat un bilet pe masa unde zicea ca merge până în oraș.Dupa m-am decis să fac niste paste.Dar nu aveam ingredientele.Asa ca trebuia sa cumpăr.Ma schimb in ceva lejer si am plecat.Am decis să nu merg cu liftul si sa merg pe scări.Ajung jos si dupa merg la cel mai apropiat magazin.Dau coltul si dupa ma împing din greseala de o fata cu părul negru si lung cu bagaje in mana.Din cauza impactului acea fata scapa niste sacoșe din mana.

-O scuze imi pare rau.zic eu in timp ce ma aplec sa iau pungile.
-Nui nimic.imi zice cu o voce calma.
Eu îi dau sacosile si ea se uita la mine ciudat.
-Ema?intreaba ea uitanduse ciudat la mine.
E:Ammm Da?
-Ema Klain?imi zice fata aia in timp ce se uita la mine zici ca tremura.
E:Da?zic eu tot confuză am crezut ca nu ma aude.
Ea ma îmbrățișează strâns și începe să planga.
-Ema nu cred ca tu esti chiar nu cred.imi zice ea in timp ce plângea.
Eu ma îndepărtez de e putin si intreb.
-Tu cine esti?
Fetei alea i sa cazut fata si a zis mirată.
-E-Ema nu mai ma stii?
E:Păi am fost in comă timp de 4 ani si mi-am pierdut memoria.
-S-Sunt Livia nu iti mai aduci aminte.Cand am vrut sa iesim impreuna din casa Kaulitz?

Atunci am avut șocul ala cum il aveam mereu când imi aminteam ceva.Eu cad pe jos si dupa vad niste secvențe când fugim si ea avea un geamantan in mana.Cand eram într-o masina si mergeam foarte tare.Cand eram într-o baie cu Kira.Dupa ochii mei sau deschis inapoi.Eram rezamată de un perete si Livia ma întreba dacă sunt bine.Ochii mei se deschid mult mai tare si incep sa plângă.Eu o iau in brate strâns."Livia nu mai credeam ca o sa te vad in viata mea" îi zic eu plansa toată.Ea ma ridică si imi zice sa ma calmez.Dupa decidem sa mergem sa ne plimbam si sa povestim una alta.
E:Dar tu de unde vi?
L:Din Germania am avut treabă cu munca.
E:Cu munca?Meama.Dar ce muncești.
L:Sunt avocat asa ca deaia m-am mutat din Jopania.
E:Dar tu unde o sa dormi?
L:Păi m-am cazat la un h-(atunci îi sună telefonul)Stai putin.
L:Alo?....Da eu sunt....A.....Încă o săptămâna?......Nu-i nimic.....Larevedere.si închide apelul.
E:Cine era?
L:Păi erau aia de la hotel.Au zis ca nu mai ma pot caza.
E:Dacă vrei poti dormi la mine.
L:Pe bune?Dar nu o sa il deranjez pe Kim?
E:Nu,nu ma.Nu are nimic.
L:Bine mersi Ema.si m ia in brate.
Noi ajungem acolo.Kim încă nu era acasa.Ciudat deobicei venea acasa pana la ora asta.

L:Deci iti mai aduci aminte ceva din trecutul tau?
E:Ammm...Nu prea.Adica imi aduc aminte ce mia facut Bill.Si imi aduc aminte de Kira.
L:Kira?
E:Da,Kira.A fost greu sa imi aduc aminte toate astea.Si cand am aflat ce mia facut Bill am fost si mai dezamăgită.
L:Cum adică ce tia facut Bill?
E:Păi nu el ma băgat în comă?
L:Ema...Nu.
E:Cum adică nu din cauza lui am intrat în comă.
L:Nu Ema nu,nu din cauza lui ai intrat in comă.
E:Păi atunci de ce?
L:Din cauza lui Dixi.
E:D-Dixi?

Atunci șocul pe care îl aveam deobicei când amintirile mele veneau brusc in ochii si in mintea mea,erau detata asta mult mai dureroase.Eu incă avem ochii deschiși ca intotdeauna dar ochii mei vedeau altceva.

Acum eram in garajul Tokio Hotel.Stand lângă o masina albă.O vad pe Dixi cum vine spre mine cu un pistol în mână.Nu auzeam ce zicea.Ma uit in spate acolo era Livia.Imi întorc inapoi capul il vad pe Bill si Tom cu niste pistoale in mana putin mai departe de Dixi.Dupa un glonț galben si puternic se apropie de fruntea mea.Parca detata asta mergea mult mai încet.Dixi avea o fata înfricoșătoare.Ea ținea pistolul ei negru in fruntea mea.Dupa vad negru am crezut ca m-am trezit.Dupa aud un strigăt mare care imi spunea numele.

Imi deschid ochii eram sprijinită de masa.O vad pe Livia si se uita îngrijorată la mine inca putin si plângea.

L:Ema esti bine?imi zice Livia in timp era disperată.
E:Da sunt bine am uitat sa iti zic ca,câteodată ma șocuri din astea când imi amintesc ceva.
L:Doamne Ema a crezut ca mori.
Eu rad ce a zis Livia mi sa părea amuzant.
E:Aoleu.
L:Ce e?
E:Am uitat sa iau ingrediente pentru paste.ii zic eu in timp ce ma ridic si ma duc sa iau cheile.
L:Stai ca vin cu tine.

Ajungem la magazin și dupa intru din greseala cu cotul într-o fata care era la raionul de băuturi.Nu m-am uitat înainte si m-am uitat după ce am dat cu cotul de ea ca sa imi cer scuze.

-Imi pare ra....D-Dixi?

Sper ca va placut povestea mea si scuze nu am mai postat de mult.A început scoala și nu prea mai pot posta capitole...Dar în wechend sper sa fac mai multe si sa le postez odată.Va pup.

Me and You-volumul 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum