Cold Blood

Inocenta

Blaze Jones - 31 Decembrie 2020

     Am sters usor rimelul ce mi-a curs pe obraz, incercand sa nu distrug prea mult restul machiajului, Nariko s-a chinuit destul de mult la el. Insa nu stiu daca mai reusea sa acopere ceva, buza sparta era destul de evidenta, norocul meu ca macar ochiul vanat a fost intelegator si s-a lasat pitit de fondul de ten.

   - Blaze, nu inteleg de ce il lasi sa iti faca asta...

   - A fost doar o neintelegere, Nariko. Am oftat, presand usor servetelul de buza mea insangerata.

   - Sa vii acasa cu capsuni in loc de mandarine este o neintelegere Blaze, nu sa te cotonogeasca. Vocea prietenei mele era foarte aspra, ca de obicei, nu il suporta pe Julio.

    - E mai complicat de atat Nariko, a fost vina mea si inteleg de ce s-a suparat.

    - Nu a fost deloc vina ta, cand te superi, te plimbi pana iti trece, nu iti bati iubita.

     Nu voiam sa mai continui discutia asta cu ea, stiam ca este inutil, nu va intelege. Relatia mea si a lui Julio era complicata, insa nu era atat de rea pe cat isi imagineaza ea. Existau si momente dulci intre noi, momente in care era cel mai iubitor barbat din lume, in care ma trata atat de frumos...dar apoi greseam, iar greselile au consecinte. Asta este ceva ce am invatat foarte rapid, de la tata, de la mama, de la Julio. Nu poti gresi si sa scapi, Nariko nu a experimentat inca asta, ea nu greseste. O persoana dezamagita poate face multe lucruri, chiar si sa te loveasca, evident ca nu imi place sa imi iau bataie, nu imi place sa il vad nervos si suparat din cauza mea, insa imi este aproape imposibil sa nu gresesc.

    - Haide acum, nu vreau sa intarzii si sa il supar din nou.

    - Blaze...

     Nariko m-a oprit din drum, luandu-ma in brate, simteam nevoia sa plang, dar o facusem deja destul, nu avea rost sa o fac, a fost vina mea. I-am raspuns scurt la imbratisare, afisand apoi un zambet fals.

    - Sunt bine, Iko.

   - Nu, nu esti, dar stiu ca nu vrei sa vorbesti despre asta.

     In noaptea asta Nariko tinea o petrecere pentru anul nou, Julio era deja acolo pentru ca a plecat imediat ce si-a terminat de aplicat pedeapsa asupra mea, asa ca acum eu si prietena mea ne indreptam spre casa ei. Speram sa reusesc sa ma distrez, sa nu ma gandesc la tot ce este rau in viata mea, speram ca iubitul meu sa ma fi iertat si sa fie un inceput frumos al noului an.
      Dar niciodata nu este, noaptea asta urma sa fie un calvar, toti se uitau la mine ca la o fantoma, stiam ca o buza umflata si arcada bandajata nu sunt tocmai cele mai frumoase accesorii, dar speram ca oamenii sa aiba macar decenta de a le ignora. Ma priveau ca pe ursul de la circ, macar de as putea sa atac si eu persoana care m-a facut asa, dar nu eram in stare.
      Il cautam pe Julio cu privirea in casa prietenei mele, insa nu era pe nicaieri, trebuie sa fie aici, nu ar rata petrecerea asta. Nariko m-a ajutat sa il caut prin curte dar nimic, atunci cand am pasit inapoi in living, l-am observat coborand scarile, voiam sa ma duc spre el dar roscata m-a oprit, apucandu-ma de mana. Abia atunci i-am observat compania, o tipa bruneta, inalta, agata de gatul lui de parca era trapez. Coborau impleticiti pe scari si nu era nevoie de diploma in studii sociale sa iti dai seama ce s-a intamplat. Ochii au inceput din nou sa ma intepe, atunci cand privirile ni s-au unit, nu era uimit, nu era speriat, din contra, mi-a zambit. S-a apropiat de noi, alaturi de noua lui achizitie si m-a privit de sus in jos.

    - Ma bucur sa vad ca ai reusit sa te pui pe picioare, aratai deplorabil atunci cand am plecat.

   - Julio...ce e asta? Cine este ea?