Cold Blood

Paradis

Blaze Jones

Nu ma puteam opri din zambit atunci cand am vazut-o pe Nariko coborand din masina lui Nate, se tot incapatana sa mearga fara carje dar pana la urma l-a enervat pe brunet si a luat-o pe sus. Va dura ceva sa ma obisnuiesc cu asta, insa era o priveliste tare dragalasa, modul in care se tachineaza nu s-a schimbat, din fericire.

- Sa stii ca inca pot merge. Roscata incerca sa faca pe suparata dar ii puteam vedea ranjetul de aici.

- Hai taci. Nate si-a dat ochii peste cap, asezand-o pe canapeaua lui Hades.

Hades alesese destinatia de vacanta si urma sa ne spuna si nou, desi Nate probabil stie deja. Ma tot bantuie gandul ca o sa fim atacati si acolo. Insa ascunsul nu era o optiune, nu pentru noi.

- Deci, care este marea surpriza? M-am asezat langa Nariko, avand grija sa nu ii lovesc piciorul.

- Initial ma gandisem la o expeditie in munti. Hades s-a uitat la Nariko zambind scurt. Dar cum unii dintre noi nu au doua picioare functionale, cred ca plaja ar fi o destinatie mult mai potrivita.

- Yay, mergem in Ibiza? Nariko a topait pe canapea, oftand apoi probabil din cauza durerii.

- Mm, am putea, sau am putea vizita insula ta.

Atat eu cat si prietena mea am ramas cu gurile cascate, idiotii au inceput sa rada de parca era cea mai amuzanta gluma din lume. Cum adica insula ei?

- Sa stii ca nu esti deloc amuzant, Nate. Mi-am dat ochii peste cap, dar ranjetul lui era prea increzut.

- Cineva...nu spun cine, posibil sa ma fi anuntat ca o anume roscata are vise marete. Nate a scos o foaie mototolita din buzunar, dandui-o lui Nariko. Nu am avut ocazia sa iti spun de ea, insa acum ar fi momentul perfect sa vedem daca si-a meritat banii.

Modul in care vorbea asa lejer despre asta aproape m-a facut sa il iau la bataie. Inteleg ca au bani, dar nu poti pur si simplu sa cumperi o insula, asa ceva nu se face. Nariko nu se oprea din zambit, analizand foita cu poza insulei. Nu era exagerat de mare, insa arata perfect, parea echipata cu tot ce ai avea nevoie, dintr-o data eram si eu nerabdatoare.

- In cateva ore va trebui sa fim la aeroport, jetul o sa ne duca pana in Grecia, de unde vom lua un iaht pana pe insula, speram ca fara probleme. Hades s-a asezat langa mine, luandu-ma in brate.

- Voi realizati cat de tampit suna toate astea, nu? Ma uitam la cei doi, mutandu-mi privirea intre ei.

- Incercam sa profitam de bucuriile vietii Blaze, relaxeaza-te putin. Nate si-a dat ochii peste cap, amuzat de atitudinea mea.

    - Si credeti ca va fi totul ok? Nariko se uita la piciorul bandajat, jucandu-se cu o ata ce se desirase din fasa.

    - Nimeni si nimic nu va ajunge la tine cat timp sunt acolo, Nariko. Vocea serioasa a lui Nate mi-a dat si mie fiori, cred ca este prima data cand arata cu adevarat periculos.

     Nici macar atunci cand l-am vazut in camera rosie nu a fost asa terifiant, in mod normal ai crede ca lucreaza ceva job IT, nu pare un asasin. Dar acum, acum l-as crede in stare de orice, mai ales ca sa o apere pe Nariko, ceea ce ma bucura.

     - In plus, Cain o sa fie cu ochii pe Axel, ne va anunta in caz ca se intampla ceva suspicios. Hades mi-a mangaiat usor mana, zambindu-mi.

     Oricat as vrea sa nu gandesc negativ, imi era aproape imposibil, am fost programata inca din copilarie sa ma astept la tot ce e mai rau.

       Hades Rivera

    Blaze adormise in bratele mele in drum spre aeroport, dar nu voiam sa o trezesc, urma sa fie un zbor extrem de lung si avea nevoie de odihna. Abia am reusit sa o calmez in timp ce ne faceam bagajul, se gandeste la tot ce este mai rau. Ii inteleg fricile si ma doare enorm de mult ca trece prin atatea stari negative din cauza mea, as dori sa pot pune stop la tot. Sa o eliberez din intunericul asta, insa sunt mult prea egoist, am nevoie de ea, vreau sa o am langa mine pana la sfarsitul vietii asteia si a tuturor celor ce urmeaza.