My living nightmare - Tom Kaulitz by winternightz (limba română)

11 - Te urăsc, Tom Kaulitz!

Am tras aer în piept; am ramas nemișcată complet tăcută în întuneric. Ochii mei erau larg deschiși și urechile mele erau strânse, gata pentru fiecare mic zgomot care nu părea normal. Am auzit cum Tom mormăie la naiba și ochii mi s-au mutat în dreapta mea de unde venea vocea lui. Am plecat ușor spre direcția lui, nu l-am putut vedea așa că am făcut totul cât mai atent și în tăcere. Habar nu aveam cât de aproape era. Am început să fac pași mici înapoi când m-am prăbușit brusc împotriva cuiva, am gâfâit tare, trimițându-mă în zbor și și-a pus repede mâinile la gura mea, dar apoi mi-am dat seama că nu erau mâinile lui dar ale unui străin încercând să mă țină liniștită. Am simțit că un braț mă apucă de talia mea și trăgându-mă spre el, apoi am țipat. Plânsul meu era înfundat și abia sesizabil din cauza agitației pe care clienții o provocau: „Ușile sunt închise!", un bărbat a spus. „Cum vom pleca de aici!",altul se văita.

M-am luptat cu strânsoarea bărbatului. Știam că este un bărbat pentru că îi simțeam mușchii. Mă smuceam în brațele lui țipând: „Ajutor!". Mă sufocam.
"Tom!", am strigat, aveam nevoie de el.

"Taylor!", Tom a strigat imediat înapoi, era clară îngrijorarea în voce între timp ce căuta să înțeleagă unde mă aflam în toată agitația aceea.

Am continuat să sar, să împing și să trag din calea acestui om: "Dă-mi drumul!", am reușit să spun înainte ca mâna lui să se sprijine din nou pe a mea gură.

"Uh", am gemut când bărbatul m-a tras de el agresiv.

"Ia-o ușurel!", mi-a șoptit rapid vocea bărbatului. „Încerc", a fost întrerupt, pentru că l-am lovit în punctul despre care știam că îl va încetini cu adevărat.

Și-a slăbit ușor strânsoarea gurii mele, dar nu pe viața mea, așa că am făcut ce am putut. "Tom!", am țipat din nou, încă batându-mi corpul. „Dă-mă jos!", am scâncit, încercând să mă eliberez de strânsoarea lui foarte puternică.

"Las-o!", strigă Tom furios, otrăvit: „Nu o atinge naibii!", astrigat din nou.
"Taylor, continuă să faci zgomot"

"Încerc!", am țipat: „Tom, te rog" am țipat iar, panicată că avea stăpânire pe mine.

A continuat să-mi spună numele, încercând să mă găsească. Am auzit încă o pereche de mâini și am început să mă sperii, să mă gândesc că era partenerul acestui străin care a venit să-l ajute să mă ia departe: "Tom!", am țipat.

Tom mi-a cercetat corpul încercând să-mi găsească mâinile care se odihneau pe mine, a ieșit un scârțâit din mine incontrolabil în timp ce mă mângâia. Știam că luase de pe mine brațele bărbatului, pentru că le smulsese brusc din partea mea, provocând un țipăt pătrunzător omului. "Ascunde-te!", spuse Tom înainte de a mă împinge din direcția opusă bărbatului care mă apucase.

Pentru o dată am făcut ce a spus el și am încercat să găsesc ceva în care să mă bag sau să mă târâi. În timp ce testam în jur, am auzit zgomotul că Tom și străinul în întuneric se provocau. Am auzit respirații grele din ambele, Tom din cauza panicii în timp ce căuta să mă găsească pe mine și pe cel al străinului pentru că îl aveam lovit. Știam că au luat legătura când am auzit o bufnitură puternică și un mormăit înainte de a mă ciocni în ceva. I-am auzit luptându-se. Îmi puteam imagina totul în capul meu, s-au luat unul pe altul lovindu-se, auzeam bubuiturile puternice când pumnii intrau în contact cu fețele lor. Mi-am dat seama că nu mai eram nemișcată dar săream plimbându-mă încercând să mă gândesc la ce aș putea face, nu am vrut să intru acolo cu o bâtă pentru că șansele mele de a-l lovi pe tipul rău erau 50/50, ceea ce a fost o prostie pentru că amândoi erau răi, deci să-i înving pe amândoi ar fi fost de fapt cel mai bun câștig. Deodată am auzit o respirație puternică și ascuțită. A fost o inspirație, nu o expirație și am știut imediat că era Tom, după acea respiraţie rapidă a mormăit de agonie şi am început să fiu îngrijorată. "
Tom", am spus, speriată de ce se întâmpla cu el.