14 - Cred că e timpul să te pedepsesc

247 3 0
                                    

Mă întreb dacă știe că am fugit. Mă întreb dacă a urcat în mașină chiar acum, gata să mă distrugă. Habar n-am unde sunt, e aglomerat dar n-am habar ce să fac, trebuie să cer indicații unui străin la cea mai apropiată secție de poliție? trebuie să intru intr-un magazin? trebuie doar să continui mersul pe jos? Ori de câte ori vorbesc cu străini, ei ajung să fie uciși, așa că deocamdată pare doar corect mersul pe jos. Mi-am pus jacheta și mi-am încrucișat brațele în încercarea de a mă încălzi în timp ce briza rece sufla pe fața mea. De fiecare dată când auzeam sunetul unui scârțâit de anvelopa sau al unei mașini cu viteză care venea spre mine, luasem razna, crezând că este Tom, gata să mă omoare definitiv de data asta, a fost ultima picătură care a umplut paharul, dar nu m-a interesat. Prefer să mor decât sa se joace cu mine asa cum îi place să facă. Nu știu de ce nu m-a violat încă, dar sunt sigură că nu voi rămâne să aflu. În fața mea se auzi un zgomot puternic de roți, am înghețat pe loc, îngrozită că mașina neagră cu aspect elegant și-a croit drum de-a lungul străzii. Am încetat să mai respir în timp ce așteptam să îl văd pe Tom în mașină, părând supărat. Mașina s-a apropiat unor copii care se uitau pe ferestre țipând de uimire. Am fugit și am prins un uriaș oftat de ușurare înainte de a continua să merg. Nu a trecut mult până când am dat peste o secție de poliție și am început să alerg spre ea, ochii mei străluceau speranţă. Ochii mei străluceau în timp ce lacrimile mi se luminau dedesubt lămpile stradale. Am explodat în ușa a secţiei de poliţie aglomerate. Am oftat puternic de uşurare şi lăsasem lacrimile să curgă.
M-am prăbușit la pământ și nu a trecut mult până când nişte poliţişti au fugit spre mine și m-au ridicat în picioare, purtându-mă pe un scaun. Nu mă puteam opri din plâns, eram atât de fericită, a fi liberă, a fi în sfârșit departe de Tom, a fi în siguranță. Polițiștii vorbeau cu mine, mă întrebau care era numele meu, ce s-a întâmplat, cine m-a atacat, dar nu am putut răspunde, am fost copleșită de uşurare încât nu puteam vorbi deloc.

Trecuseră 2 ore și în cele din urmă m-am liniştit, aşezându-mă pe scaunul meu, sorbind o ceașcă de cafea fierbinte. Polițistul care m-a luat și m-a dus pe scaun, era lângă mine, ținând în mână un caiet aşteptând cu răbdare să fiu gata să vorbesc: „Acum, te rog, tot ce am nevoie este numele tău"

Am ezitat un pic: "Taylor", nu am putut termina ceea ce era pe cale să spun, oricât mi-am dorit, nu am putut.

Bărbatul a oftat și a închis din nou caietul, semn a eșecului său: „Este în regulă, cine ți-a cauzat asta îl vom pune după gratii", a spus el zâmbind cu caldură inainte să se ridice de pe scaun și să se indrepte spre un birou în timp ce îndesa caietul în buzunarul din spatele pantalonilor.

Am oftat, Doamne. M-am așezat liniștită pe scaunul meu, sorbindu-mi ceașca de cafea cu răceală, privind oamenii care vin și pleacă. Eram obosită, dar prea obosită ca să dorm. Mai târziu locul a devenit mai aglomerat dar nu m-a deranjat. Cel puțin nu m-ar deranja toate întrebările ce mi-au făcut polițiștii. Mi-am sprijinit capul de spătarul scaunului și am văzut o femeie care începuse o ceartă forțând trei polițiști să o abordeze și să o scoată afară, să o arunce într-o celulă. Mă uitam în podea încercând să nu provoc pe nimeni, am fost șocată din vocea care mi-a răsunat în cap: „Hey, iubito". Fața mi s-a albit, doar vocea lui a făcut să mi se înghețe sângele.

Am ridicat capul ezitant, speriată că nu știam dacă îmi imaginez. Odată ce ochii mei au aterizat pe corpul său înalt și lat, apoi în ochii lui întunecați, am sărit în sus și am început să dau din cap. „Oh, ba da", spuse Tom în timp ce începea să meargă încet spre mine: „Chiar credeai că ai putea fugi de mine?", a spus Tom, cu vocea lui rea și răgușită certându-mă.

„Chiar nu poți fi aici!", am șoptit.
„Nu poți ia-ma de aici!"

Tom era acum suficient de aproape ca să audă al meu şopti: "Vrei să pariezi?", mi-a șoptit Tom la ureche, capul lui coborând în ​​curba gâtului meu.

My living nightmare - Tom Kaulitz by winternightz (limba română)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum