Lacrimi depresive

137 9 3
                                    

Se organiza o..
T: Petrecere?
M: Pentru ce?
B: Pentru venirea lui Tom!
T: Nu trebuia!
Nu ma simțeam prea bine, ma simțeam ametita.
T: Ești bine?
M: Nu prea!
B: Of fuck! Frige!
T: O duc eu sus.
B: Ok.

T: Odihnește-te! După ce te trezești mergem la un control.
M: Bine...

Adorm instant. Aveam un vis ciudat, dar pe care nu îl vedeam foarte clar. Imaginile, pe lângă ca erau blurate, se mai și schimbau. Trec cam vreo 2 ore jumate, în care tot ce am făcut a fost sa dorm și sa ma chinui sa vizualizez ceva din acel vis. Tot ce am putut vedea era un loc părăsit, o încăpere in care iti puteai vedea cum a avut o lupta sangearoasa. Acolo se afla un tort, mai mult de atat nu am putut vedea. Când ma trezesc tom stătea lângă mine.
T: Cum ai dormit? Te simți mai bine?
M: Mda...
T: Ma bucur! Eu zic sa mergem la un control, sa vedem ce mai face bebe.
M: În regula!
Ma schimb apoi pornim către cabinetul medical.
D: Buna ziua!
T&M: Buna ziua!
După control doctorul ne zice...

*la bill*

Ma plictiseam teribil. Sara era la mall cu niște prietene, Gustav și Georg erau plecați nu stiu unde și tom cu Marta erau la control. Asa ca m-am decis sa fac curat. După ce am curat toată casa, am ajuns în camera Martei. Când am început sa curat sertarele, am rămas gura casca. Erau chiștoace, dar în fundul sertarului mai era o lama. O lama cu sânge. Nu îmi vine sa cred ca se ranea singura. Cred ca asta s-a întâmplat atunci când nu știam nimic de tom, sau când a aflat ca e în comă. În orice caz, o sa vreau sa vorbesc cu ea.

*inapoi la marta*

D: Din păcate, ați pierdut sarcina... îmi pare rău!
Tom nu mai știa ca trăiește, se uita în gol. Lacrimi ii curgeau fără oprire. Iar eu, eu eram terminata. Când am auzit am căzut în genunchi. Plangeam în hohote. Uitasem ca sunt intr-o clădire publica.
Pana la urma, cu greu, am reușit sa ne calmam. Am ajuns acasă devastati.
B: Ce ați pățit?
Nici unul dintre noi nu putea scoate vreun sunet.
B: Voi nu mai auziti? CE DRACU ATI PATIT IN PLM?
niciun răspuns.
B: SA VORBEASCA UNUL DIN VOI!
T: m-m-arta...
B: Ce e cu ea?
T:...
B: vorbește!
M: n-n-u o sa îl mai cunosc pe bebe....
B: Poftim?
B: Cred ca glumiți! Sputeti-mi ca glumiți!
T: Am fi vrut sa glumim.... dar nu glumim, e adevart.

Bill nu mai știa sa vorbească, era la fel de devastat ca și noi.

*bill pov*

Inima mea era acum mi de bucatele microscopice. Îmi aduc aminte ce am găsit, cred ca asta era motivul pierderii. Aștept sa se mai liniștească apele apoi le spun ce am aflat. Sper sa nu fac vreo prostie, dar trebuia sa afle.
A doua zi dimineața, ma rog, era 12 dar atunci ma trezisem, ma duc hotărât sa le dau vestea.

B: Neața!
M&T: Neața!
B: Vreau sa va spun ceva! Cred ca știu de ce Marta a pierdut sarcina...
Se schimbase la față, dar tom era din cale afara de curios.
T: Cum?
B: Ieri ma plictiseam teribil și m-am găsit sa fac curat. Când am curățat camera Martei am fost surprins sa vad ca într-un sertar erau chiștoace de țigări și o lama cu sânge uscat.
Lui Tom nu ii vinea sa creadă. Atât de nervos nu l-am văzut niciodată.

*marta pov*

M-am speriat când bill a început sa scuipe tot ce a aflat. Tom era foarte nervos. Ma strange de încheietura și na trage după el în camera.
T: Ești nebuna? Lacrimi incep sa ii curga ușor pe obraji.
M:... incep și eu sa plâng isteric.
T: Cum sa faci asa ceva?
M: .. Am- ... *crying*
T: SPUNE O DATA!! ma strânge mai tare.
M: m-ma doare!
T: SI PE MINE M-A DURUT SA AUD CA TE RANESTI SINGURA!! SI PE MINE M-A DURUT CAND AM AFLAT CA NU O SA MAI FIU TATA!
M: Nu mai tipa te rog! *crying*
T: SPUNE! ma eliberează.
M: ...
T: O sa continui sa taci? Și îmi da o palma și ma trântește de perete, impingandu-ma in zid.
M: Am crezut ca te voi pierde, intrasem in depresie. Bill nu stia, și nici nu știe, dar începusem și sa ma droghez...
T: Cred ca tu ai înnebunit! Cum sa faci asa ceva?
M: Te rog iartă-mă! Îmi las spatele sa se frece de perete lasandu-ma în jos, pana ajung sa stau ghemuita la picioarele lui Tom.
T: Îmi pare rău marta, dar nu știu dacă mai putem continua...
M: Te rog Tom! Nu ma lasa acum, te rog! Îmi pare rău, dar dacă ma părăsești acum, ma vei pierde de tot...
T: Îmi cer scuze, îți poți face bagajele!
Plamgeam amandoi, eu simțeam ca nu mai merita sa trăiesc. Incep sa îmi fac bagajele cu ochii în lacrimi. Pe lângă haine în valiza îmi pun țigările, lama și drogurile care mai mi-au rămas.

the streets of the fourUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum