the streets of the four

Rapirea

... nu eram acasă. Eram intr-o camera plină de arme. Înghit în sec, dar totuși eram fascinata. Intra cineva pe ușa.
T: Salut prinți, te-ai trezit!
M: Da.. zic eu uitandu-ma încontinuu la arme ca un copil mic la raionul cu ciocolata.
T: Deci, îți plac armele?
M: Dacă îmi plac? Cred ca o obsedata ca mine nu exista!
T: Ba da! Eu, și Bill, ma rog toți patru suntem obsedați.
M: Șiii.. Bill... e tipul ala înalt și cu șuvițe albe?
T: Mda.. e frate-miu
M: Puteam sa jur!
T: Pai și dc nu ai jurat?
*incepem amandoi sa radem*
M: Nu te prea pricepi la glume...
T: Zice aia care tocmai a ras...
B: TOM!! E TIMPUL SA PLECĂM!!
T: VIN IMEDIAT! trebuie sa plec! Paa gagica!
M: Paa tipul cu glumele!
Începe sa rada și striga îndepărtându-se de mine:
T: DATA VIITOARE SA NU MAI RAZI!!
M: BINE!
T:SI SA NU PLECI, PANA NU VIN EU! S-A FACUT?
Nu apuc sa ii răspund ca deja se pierde prin strazile din Tokyo.

*Skip time*
Este deja ora 22:00 și băieții încă nu au sosit, îmi făceam griji. Decid sa deschid televizorul.

<<Buna seara dragi telespectatori! Bada de mafioti a fost fazuta din nou astazi pe strazile din Tokyo, va rugam sa stati in casa! Desigur ca aceastia deja au facut victive, acestia au atacat biblioteca nationala, doar 10 oameni au fost raniti, 5 dintre ei fiind grav la spital. Din păcate la acest incident a avut loc si 2 crime!>>
Rămân cu gura căscată când ii vad fata lui Tom. Decid sa fug acasă ca să nu pățesc ceva rău. Din fericire nu m-am întâlnit cu el pe strada, ajung acasă, fac un dus, ma schimb și ma bag în pat. Stau puțin pe tiktok și îmi suna telefonul.

T: TI-AM ZIS SA NU PLECI PANA NU VIN EU!
M: Nu trebuie sa tipi! Ești fix langa casa mea, plus ca nici nu te-am auzit! Bag scuza asta cu speranța că nu o sa se prindă.
T: Vi în momentul asta înapoi, dacă nu o pățești!

Ma schimb, îmi iau pijamale și ma duc către el. El ma aștepta la ușă.

T: Te-ai speriat de mine când ai văzut știrile sau de ce ai plecat?
Nu puteam sa îl mint din nou, plus ca nu aveam alta scuza și ii spun cu capul în pământ.
M: Mda, îmi pare rău... zic eu coborând pe obraji câteva lacrimi.
Tom observa asta, ma strange în brațe și spune:
T: Îmi pare rău! Nu trebuia să reactionez asa. Încă sunt supărat pe tine.
Iese din îmbrățișare, ma strânge de mana dreapta si ma duce la subsol.
M: Tom te rog da-mi drumul, ma doare!
T: Asa m-a durut și pe mine sufletul când nu te-am mai văzut aici!
M: Tom îmi pare rău, voiam sa imi iau niște haine...
T: MA CREZI CHIAR ATAT DE PROST? Hai sa zicem ca te-ai dus sa iti iei niste haine, dar cat stai în plm sa iti iei niște haine? DE CE DRACU MA MINTI?
M: SI TU M-AI MINTIT!
T: CU CE DRACU TE-AM MINTIT? TE REFERI CA NU TI-AM SPUS CA FAC PARTE DIN MAFIE? COAIE ASTA NU SE NUMESTE MINCIUNA, SE NUMESTE SECRET, SAU CUM DRACU VREI SA II SPUI, DAR NU TI-AM SPUS PENTRU CA STIAM CA O SA REACTIONEZI ASA!!!!
Atunci Tom incepe sa planga.
M: Tom stai! Nu am-
Trântește ușa... Nu puteam sa ma duc după el, eram strâns legata.
M: Cat de proasta am fost! De ce am plecat? Cine dracu m-a pus?
Atunci intra Bill.
B: Vorbești singura?
M: Cred ca moștenesc de la mama, atunci când sunt nervoasa, incep ba sa plâng, ba sa vb singura prin casa!
B: Lui Tom ii pare rău! Dar vrea sa se liniștească și m-a trimis pe mine sa iti dau drumul.
M: Sincer merit asta...
Bill ma dezleagă și ma duce in sufragerie. Acolo era și Tom.
T: Te-ai gândit sa mai stai?
M: M-am gândit ca imi pare rau...
T: Te-ai gândit prea târziu! Dacă vrei poți sa pleci, ma doare-n... lasă, ideea e ca poți sa pleci!
Spune și urca sus.
M: Asa e mereu când e supărat?
B: Dap!
M: Ma simt..
B: Atunci... Tom chiar si-a găsit jumătatea!
M: 😅 Te referi la mine? Nici gând... nu cred ca ma place, și nici eu pe el..
Atunci decid sa ma duc la el.
Ciocanesc și deschid ușor ușa.
M: Ce faci gagica? Uite îmi pare rău nu trebuia sa reactionez asa, eram speriata, și puțin supărată ca nu mi-ai zis... dar iti promit ca ma revanșez!
T: Lasa-ma! Nu am chef de vrăjelile tale...
intru mai mult în camera și ma asez in pat și îl iau în brațe.
M: Tom chiar îmi pare rău!
Tom ma împinge.
T: Ma poți lăsa în pace?
M: Nu te las pana nu îmi spui ca ma ierți!
T: Bine, fie! Te iert! Acum poți sa pleci ACASA LA TINE!
M: Vreau sa spui cu mai multa credință!
T: Poți sa nu mai insiti?
M: Fie!
Dau sa ies pe ușa și sa o închid, dar mana lui Tom ma trage.
Ma trântește în pat și îmi spune:
T: Mie imi pare rau, lasa-ma sa ma revanșez!
Acesta începe sa ma sărute pasional. Nu ma opun, dar când lipsa de aer ne desparte ii zic:
M: Nu crezi ca e prea devreme?
T: În regula, cum spui tu! Dar pot sa te..
M: Asta poți sa o faci de ficare data când simți nevoia!
Începem sa ne sarutam din nou franțuzește, apoi de strângem în îmbrățișare si adormim.