•.My dark sin.•

Capitolul 2

Încerc de câteva minute bune să dorm, dar razele soarelui mă anunță că astăzi am o zi lungă și trebuie să mă trezesc. Îmi deschid ochii somnoroasă și îmi caut telefonul pe noptieră. Când îl găsesc și îl deschid văd că e ora 12:57. Sar grăbită din pat, uitând de anemia mea. Ajung la ușă și nici bine nu o deschid căci totul se face dintr-o dată negru.

● ● ●

Îmi deschid ochii confuză și în fața mea văd chipul îngrijorat a fratelui meu.

- Ce s-a întâmplat? Spun eu bâlbâindu-mă

- Ai leșinat din cauza anemiei. Dacă știi că ai anemie de ce nu mănânci? spune el destul de calm

- Dar de abia m-am trezit! spun eu mijindu-mi ochii la el.

- Nu contează! Ai sa mănânci și o să iți iei vitaminele! Știi că nu e de joacă cu anemia! mă avertizează el și îmi dau seama din tonul lui cât de serios e

- Pff.. fie domnule Nathan Brown! spun eu exasperată dându-mi ochii peste cap. Acum dacă te rog poți părăsi camera?

Dă afirmativ din cap și iese din cameră. Mă dau jos din pat și mă duc la baie. Mă spăl pe față și pe dinți iar apoi ies din cameră și mă duc în dressing. Aici am cel puțin 5 valize de despachetat și mă pun să caut în una din ele haine de schimb. Îmi găsesc un trening negru și scotocesc și după peria mea de păr. După ce mă schimb și mă pieptăn, cobor să iau micul dejun, care, defapt acum ar fi trebuit să fie prânzul. Găsesc un bol cu iaurt,banane,zmeură, căpșune, afine și câțiva fulgi de ovăz. De la un timp mănânc foarte sănătos și nu regret decizia asta. Lucrul ăsta mă face mai energică și puternică. De asta am nevoie acum.

Termin de mâncat și pun farfuria în mașina de spălat vase. Urc înapoi în camera mea, îmi iau telefonul, iar apoi întru în dressing. Mă holbez un pic la valize dar până la urmă mă decid să încep. Astăzi am multe lucruri de făcut. Îmi pornesc playlist-ul și mă pun pe treabă. Nu știu de ce am atâtea lucruri.

● ● ●

Am terminat cu 3 valize, dar tot mai am. Mă decid să mai despachetez una, iar apoi să mă pregătesc de plecare.

E ora 15:43 și mă decid că e de ajuns pe ziua de azi. Cobor scările și dau de părinții mei în living, care rezolvă niște fișe, probabil cu clădirea unde va fi firma.

-Bună mami! Bună tati! spun eu fericită

- Bună , Emily! spune mama cu ochii în fișe

- Tata? Ai idee dacă managerii au adus mașinile? întreb eu neliniștită

Urmează un moment de liniște. Când vreau să spun din nou ceva, tata mi-o ia înainte.

-Mașinile au sosit în urma cu 2 ore. Sunt parcate in fața vilei. Unde pleci? spune tata în timp ce își ridică privirea de la laptop

- Vreau să ma plimb puțin prin Los Angeles sa ma obișnuiesc cu locul. Spun eu nerăbdătoare sa îmi vad din nou mașina

-Bine! Dar sa nu stai prea mult! Maine e prima ta zi la liceul asta și totuși ar trebui sa te odihnești! îmi spune de data asta mama

- Da mama! Bine! Ne vedem mai tarziu! spun eu grabindu-ma sa ajung la ușa.

Deschid ușa și țopăi pana la mașina mea. Am un Lamborghini alb absolut superb. Părinții mei mi l-au făcut cadou la scurt timp după ziua mea și le sunt foarte recunoscătoare.
Urc în mașină și pornesc motorul. Mi-a fost dor sa o conduc, deși nu a trecut mult timp de când am condus-o ultima dată. Apăs pe accelerație și ma îndepărtez de casă.