Trecutul

159 16 4
                                    

Dupa ce vad ce tocmai facuse blondul ma inrosesc de rusine observ ca juniorul meu adormise numai decat.
Kise : Gata! Hai sa mergem inapoi in clasa ca cine stie ce le trece prin cap alora sa faca in lipsa mea....
Kuroko:(Atat! Noci un esti bine sau un cum te simti !! Ahhh....)
(Inrosinduma de nervi)
Kise: Asezandusi mana gratios pe fruntea mea pentru a vedea daca febra. (Inrosinduma si mai tare de la otii , obrajii mei avand acum o nuanta trandafirie )
Kuroko:C-Ce crezi ca faci?
Kise : Ha ? Pai erai rosu si credeam ca ai febra.
Kuroko: S-Sunt bine ! Acum iti poti indeparta mana ?!
Kise:B-Bine! Si cu privire la intrebarea mea , care tie raspunsul?
Kuroko: Care intrebare? (Ahh...se refera la "vrei sa fii al meu? ")
P-Poti sa-mi lasi putin timp de gandire ?
Kise: Bine! Dar sa stii ca astept raspunsul pana la sfarsitul saptamanii.
Kuroko:B-Bine! Acum haide sa ne intoarcem in clasa , sa sunat acum ceva timp.
Kise:Dute doar tu eu trebuie sa vorbesc cu directorul despre niste lucruri .
Kuroko:B-Bine. ( Ma imbrac cat pot de repede si o iau cu pas iute spre clasa stiind ca sa sunat. Imi cer scuze profesoarei de Biologie si dupa ce ii explic ce sa intamplat ma indrept spre banca mea, nefiind atent tot restul orei. Tot ce imi venea in minte era fata blondului .Cand sesizez ce tocmai faceam , ma dau cu capul de banca destul de zgomotos.
Nu lam mai vazut pe blond pana la sfarsitul orelor...observand ca nu mil pot scoate din minte nici pe el nici intrebarea lui tampita ce ma face sa ma inrosesc numai amintindumi momentul acela...ahh...simt ca inebunesc.
Tocmai ma pregateam sa plec din inchisoarea numita scoala ca il si zaresc pe blond in fata portii , vorbind cu o tipa blonda si bine dotata. In acel moment inima mea se rupse in mii de bucatele...
Cand blondul ma zari , eu o luasem la fuga simtind deja cum fata mea se umezi de la lacrimile ce imi umpluse fata. Ma intorc si il observ pe blond alergand in urma mea . Vazandul ca se aproprie, incep a alerga mult mai iute. Cand vad ca blondul mia pierdut urma , ma indrept spre singurul loc ce ma face sa ma simt mai plin de viata . Cand aproape am ajuns ,il observ pe blond cautanduma. Vazand ca acum singurul loc in care pot sa fiu singura si sa-mi plang de mila era acasa ,pornesc intacolo , asiguranduma ca blondul nu ma vazuse.
Locul caruia ii spuneam casa nu era decat un apartament pe care mil inchiriasera parinti pentru a scapa de mine. Ajuns acolo observ ca era deja 15:45 si constientizand deja ca am intarziat la munca cu jumatate de norma,pe care am fost nevoit sa o iau ,cand parintii nu au mai vrut sa-mi mai trimita vreun ban.

Scuzati faptul ca e scurt si sper sa va placa ...

Mam indragostit!!!!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum